Înălțarea Sfintei Cruci

Ziua de 14 septembrie marchează o sărbatoare creștină importantă, existentă atât în calendarul ortodox, cât si în cel greco-catolic. Este vorba despre Înălțarea Sfintei Cruci, o zi în care se comemorează doua evenimente remarcabile din istoria creștinismului. Primul este legat de aflarea crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul de către mama lui Constantin cel Mare, Sfânta Elena și înalțarea sa pe 14 septembrie 326. Aceeași zi marchează readucerea lemnului crucii de la perși, în 629, depunerea sa în biserica Sfântului Mormant din Ierusalim și înălțarea în văzul tuturor pe 14 septembrie 630. Părțile din Cruce care au rămas la Ierusalim s-au pierdut definitiv în anul 1187, când a fost luată de Episcopul de Betleem și dusă în bătălia de la Hattin. Au rămas doar bucățile trimise de Sfânta Elena la Constantinopol și la Roma.

Tradiția bisericii spune următoarele:

„Constantin cel Mare, întâiul împărat al creştinilor, avea război, precum zic unii dintre istorici, la Roma, împotriva lui Maxenţiu, până a nu lua împărăţia. Iar alţii zic că la apa Dunării, împotriva sciţilor. Văzând că mulţimea potrivnicilor era mai multă decât oastea lui, era cuprins de nedumerire şi frică. Atunci i s-a arătat în amiaza zilei semnul Crucii cu stele pe cer, şi litere romane împrejurul Crucii, care şi acelea erau închipuite cu stele şi ziceau: “Întru aceasta vei birui”. Făcând numaidecât o cruce de aur, după chipul celei ce i se arătase, şi poruncind să fie purtată înaintea ostaşilor săi, au dat război cu vrăjmaşii, dintre care cei mai mulţi au pierit, iar alţii au fugit.

Pentru aceasta, gândind întru sine la puterea Celui ce a fost răstignit pe Cruce, şi crezând că Acesta este Adevăratul Dumnezeu şi întărindu-se cu Botezul împreună cu maica sa, a trimis-o la Ierusalim ca să găsească Crucea lui Hristos. Şi a aflat-o ascunsă, împreună cu celelalte două cruci, pe care fuseseră răstigniţi tâlharii; şi nu numai crucile, ci şi piroanele le-au aflat. Neştiind împărăteasa care ar fi Crucea Domnului, s-a arătat aceasta prin minune. O femeie văduvă moartă, de care s-a atins Crucea, a înviat; iar celelalte dou[ cruci ale tâlharilor nu au arătat nici un semn de minune. Atunci împărăteasa s-a închinat şi a sărutat Crucea, împreună cu toata suita. Şi neputând încăpea tot poporul să se închine, s-a rugat ca măcar să o vadă. Atunci s-a suit Fericitul Macarie, patriarhul Ierusalimului, şi a înălţat deasupra amvonului Cinstita Cruce, si văzând-o poporul, a început a striga: “Doamne, miluieşte!” Şi de atunci a început a se ţine sărbătoarea Înălţării Cinstitei Cruci.”

Veridicitatea mărturiilor despre descoperirea Crucii este pusă sub semnul întrebării de mulţi creştini. Acceptarea şi credinţa privind această parte a tradiţiei care aparţine perioadei primare din istoria Bisericii este, în general, acceptată fără multe semne de întrebare de Bisericile Ortodoxă şi Romano-Catolică.

Exista si foarte multe obiceiuri populare legate de aceasta sarbatoare, in special legate de obiceiurile alimentare. Conform regulilor crestine, in ziua de 14 septembrie se tine intotdeauna post. Intalnim in aceasta zi si traditii populare de genul: „De Înălţarea Sfintei Cruci nu trebuie să mănânci ceva în formă de cruce (colac, prescură), nici nuci (pentru că au formă de cruce în miez) şi nici usturoi, perja, peste..”.

În tradiţia populară, frunzele şi florile de busuioc, menta, maghiranul şi cimbrul sunt plante magice şi se sfinţesc la biserică, iar în timpul slujbei se păstrează lângă cruce.