Cum poate rămâne un act fals valabil?

O doamnă din Neamț ne-a adus la cunoștință o poveste care cel puțin nouă ni se pare a fi dincolo de lege. Mai precis, doamna a constatat un act care statea la baza unor dispute legate de o succesiune. Culmea este că doamnei i s-a spus că are dreptate și că suspiciunile ei sunt întemeiate, dar fapta de fals și uz de fals s-a prescris din cauza intervalului mare de timp scurs de la producerea falsului până la judecarea sa. De aici încolo a început o luptă care nu s-a încheiat nici astăzi și despre care puteți citi mai multe in petiția de mai jos, unde, din motive evidente, redacția a pus doar inițialele numelor celor la care se face referire.

„Subsemnata Murguleț Dana, domiciliată în Piatra-Neamț, vă solicit sprijinul într-o problemă legată de justiție, mai exact pentru faptul că am devenit victima instituției din ură personală, declarându-se contra mea un adevărat genocid. Toate acestea pentru că am îndrăznit să-mi cer drepturile legale în calitate de moștenitor legal după mama mea, Murguleț (Stoian) Ana și după bunicul meu matern, Stoian Gheorghe. Toate drepturile noastre au fost recunoscute de către instanța de fond de la Judecătoria Neamț – Dosar 11/279/1010, dar anulate în totalitate de către instanța de recurs de la Tribunalul Neamț, decizia 500 R.C./17.04.2013 Dosar 11/279/1010. De la acest recurs au început toate nedreptățile pentru mine, cererea mea inițială fiind ignorată în recurs, discutându-se probleme ce nu au avut legătură cu cauza, cu cererea mea. Astfel, mama mea, Murguleț Ana, a solicitat la Judecătoria Neamț dezbaterea succesiunii după defunctul ei tată, Stoian Gheorghe, instanța de fond recunoscându-ne drepturile, iar instanța de recurs (pârâții au declarat recurs) le-a anulat în totalitate fără un temei legal. Cu ocazia deschiderii succesiunii, frații vitregi ai mamei au depus la dosarul 6081/279/208 Certificatul de moștenitor 742/27.10.1976 emis de Notariatul Județean Neamț. Nu am luat cunonștință de existența actului până la data de 19 ianuarie 2009, când ne-a fost înmânat în timpul ședinței de către avocatul pârâților. În anul 2010, eu, Murguleț Dana, în calitate de moștenitor legal, am cerut instanței anularea ca ilicit a Certificatului de moștenitor 742/27.10.1976 care este un fals dovedit de instanță, care a recunoscut-o pe mama mea ca moștenitor legal după bunicul și pentru că pârâții/frații vitregi ai mamei nu au putut dovedi veridicitatea actului, adică ceea ce au declarat în fața notarului, dacă ”casa și terenul aferent sunt moștenirea defunctei Stoian Aglaia de la părinții acesteia, Munteanu Ileana și Vasile de la Gura Văii, Girov”.
Cu ocazia procesului de recurs am observat că judecătorul care a dat pronunțarea la data de 17.04.2013 nu a fost prezent la dezbaterea cauzei în data de 3.04.2013, este vorba de doamna judecător D., iar hotărârea trebuie casată pentru că s-a încălcat art. 304 pct. 2 din C.P.C.. Din acest moment a început lupta pentru justiție, toate căile de atac fiind respinse, acte neînregistrate sau lipsă din dosar, forurile au ignorat sesizările mele, toate special pentru că am îndrăznit să spun că judecătorul nu a fost la proces, iar simpla mea înștiințare și afirmație nu este suficientă ca probă.
În speță, fiind vorba de un fals, instanța poate admite cererea, dar trebuie să se autosesizeze, fiind vorba de o infracțiune, fapt ce intră sub incidența legii penale. M-am adresat Parchetului local județean, dar mi se transmite că fapta s-a prescris și nu interesează dacă am știut sau nu de existența actului, cu toate că eu am aflat de existența certificatului 742/1976 în 2009. Nu s-au făcut niciun fel de cercetări, părerile organelor de cercetare penală contrazicându-se între ele. Astfel, în Dosar penal 1340/P./2015 agent de investigații domnul G., fără a face vreo cercetare raportată la plângerea mea, face propunere de clasare către procuror, de care nu am fost audiată niciodată, iar când am solicitat aceasta am fost îndrumată spre Parchetul Tribunalului, pentru că la Locală sunt prea multe dosare pe rol și nu este timp și pentru al meu. Dosarul a fost transferat la Parchetul Tribunalului Neamț, cu propunerea domnului G. de clasare, după care s-a transferat la Poliția Județului pentru cercetări. Aici agentul de investigații domnul S. refuză categoric cercetarea celor care au săvârșit infracțiunea, apreciind faptele ca prescrise, fără a verifica dosarul în cauză și a-i audia pe autori, iar ordonanța dată de procuror a fost dată în același registru de clasare, adică nu este nevoie de nicio cercetare, fiind suficientă numai soluția dată de organul de cercetare. Nu s-au analizat și nici nu s-au verificat dosarele 6081/279/2008 și nici 11/279/2010, în care se vede realitatea. Nu se poate prescrie fapta pentru că eu m-am adresat în temei legal, adresându-mă Judecătoriei (fapt ce suspendă prescripția), iar judecătorul este acela care trebuia să se autosesizeze, fiind vorba de o infracțiune și nu se poate prescrie din 2010, pentru că eu am aflat în 2009, cu acte care fac dovada și care se găsesc în dosarul cauzei, sub semnătura mea.
6081/279/2008 deschide succesiunea, dar pârâții nu au depus actele de la început, ci pe parcurs. La insistențele mele de a mi se face dreptate cercetările au fost trimise tot spre organul de cercetare G., care m-a invitat la poliție cu citație din data de 9.03.2015m când mi-a cerut să dau declarație prin care să solicit recuzarea domnului din motive de rudenie cu pârâta I. V. Dar când a făcut propunerea de clasare, domnul G. nu a știut că încalcă legea și că este rudă cu I. V.?
Prin răspunsul dat de la Parchetul Tribunalului fără a se lua vreo măsură pentru abuz în serviciu, mi se face cunoscut că cererea mea de recuzare a rămas fără obiect, întrucât domnul G. s-a abținut. Dar totuși a încălcat legea pentru că există dovezi, actul făcându-se la dosarul Cauzei 1340/P./2015 și apărând propunerea și ordonanța 582 din 25 ianuarie 2016 de clasare de care s-a ținut cont. Cu privire la prescripție trebuie să se țină cont că m-am adresat în temei legal, oricum s-ar lua, adresându-mă conform codului civil – art 1134 și 1163 față de care fapta nu s-a prescris. Deci dacă organul de cercetare penală domnul S. de la Poliția Județului ar fi verificat dosarul în cauză 6081/279/2008 și 11/279/2010 ar fi văzut că nu s-a prescris nicio faptă. Și dacă prin absurd s-ar prescrie, nu se prescrie pentru faptă, ci pentru autori care nu mai pot fi pedepsiți. Eu am fost păgubită în drepturile mele, cine îmi plătește paguba? Pentru că nu se poate ca legea să admită infracțiunea, iar autorii să se folosească de ceea ce nu li se cuvine. Dacă președintele României nu s-a putut pune piedică falsului, atunci nici pârâta R. E. nu se poate pune piedică în fața legii, cea care a indus organele de justiție în eroare prin minciună și falsuri și a fost apreciată pentru aceasta, folosind metoda dacă merge și i-a mers.”