Autorități, luați aminte! Cum s-ar putea rezolva problema animalelor fără stăpân în Neamț

Diana Andrei Barbu este unul dintre acei oameni pentru care cuvântul „indiferență” nu există în comportamentul personal. Alături de ea continuăm astăzi seria de articole „Salvatorii din umbră” prin intermediul cărora dorim să aducem în atenția publică implicarea comunității activiștilor în domeniul protecției animalelor din județul Neamț, activitate care este de multe ori trecută cu vederea sau percepută eronat de opinia publică. Diana este un om cu picioarele pe pământ și oferă unele dintre cele mai bune soluții în ceea ce privește rezolvarea problemei animalelor fără stăpân din Neamț, după cum puteți citi în interviul de mai jos.

De cât timp te implici în salvarea animalelor fără stăpân și care sunt motivele din spatele acestei implicări personale?

Nu sunt implicată în salvarea animalelor, însă nu trec nepăsătoare pe lângă ele dacă le văd în dificultate. Consider că animalele trebuie să aibă stăpân, să fie îngrijite și iubite. Sunt lipsite de apărare și neputincioase în fața răutăților oamenilor.

Ce înseamnă pentru tine să fii salvator de animale și ce sacrificii sunt în spatele acestei „profesii” care mai mult te-a ales ea pe tine, decât tu pe ea?

Salvator de animale este echivalentul salvatorului de viață. Animalele nu sunt obiecte, sunt ființe, fac parte din aceeași specie, dar se disting între ele așa cum ne distingem și noi, oamenii. Au dreptul la viață și trebuie să trăiască alături de noi. Pentru a salva animalele, se sacrifică timp, sentimente, emoții și se fac mari eforturi economice.

Cu siguranță reții fiecare caz pe care l-ai gestionat. Spune-ne 2-3 povești care s-au încheiat cu un final fericit. 

Câteva cazuri cu final fericit? Da, Norocel, cățelul pe care l-am hrănit în stradă de mic și pe care hingherii l-au luat de lângă mama și frații lui. Imaginea lui din adăpost mi-a rupt inima și nu l-am putut lăsa acolo, iar pentru că nimeni nu l-a dorit în timp util, înainte să se îmbolnăvească, l-am adoptat noi, eu și familia mea și e un câine minunat!

Apoi, Cipi, cățelușul abandonat în miez de iarnă, mic, speriat, flămând și infestat cu tot felul de paraziți interni și externi. Istoria s-a repetat, ne-am atașat de el, și el de noi, a rămas cu mine, iar Jack, motănelul, ultimul venit în familia noastră, e și el un fericit!

Dar cazul cel mai fericit este cel al cățelușei Foxy, abandonată și ea de foarte mică, căreia am reușit și i-am găsit o stăpână minunată, însă înainte de a ajunge să fie vaccinată s-a îmbolnăvit de parvoviroză. Din fericire Foxy este o supraviețuitoare, a învins boala, iar în săptămâna în care am avut-o în grijă pentru tratament, mi s-a lipit de suflet definitiv!

Care a fost cel mai dramatic caz pe care l-ai gestionat?

Cel mai dramatic? Al unei cățelușe abandonate pe ulița satului, care, după un oarecare timp de pribegie, din motive necunoscute, dar bănuind totuși mâna criminală a omului, a zăcut o zi întreagă într-un șanț, până am venit noi de la oraș și am adus-o la clinică. Din păcate a murit în acea noapte, în chinuri groaznice, gemând și lăcrimând, în brațele mamei mele.

De ce crezi că problema animalelor fără stăpân este încă nerezolvată în Neamț?

Problema animalelor fără stăpân este nerezolvată la nivel de țară. 80% din populație nu știe că animalele au suflet, sentimente și sensibilitate. Animalele nu știu ce înseamnă ura, au privirea sinceră și se fac înțelese fără cuvinte, vorbesc cu ochii. Simt plăcere, durere, tristețe și fericire ca orice ființă vie. Sunt inteligente. Când oamenii vor învăța toate acestea și vor înțelege că animalele au o inimă care bate la fel ca a lor, că ele rămân lângă noi în ciuda dificultăților de viață pe care le avem și că ne iubesc până la ultima lor suflare, atunci da, nu vom mai avea animale abandonate, maltratate sau ucise cu bestialitate.

Ce ai avea să le reproșezi autorităților?

Autoritățile sunt insensibile, iresponsabile, indiferente și incompetente. Nu vor să rezolve problema animalelor abandonate, probabil au alte interese personale de ordin economic. Cred că autoritățile fac parte din categoria oamenilor sadici și nemiloși, le place să vadă pe străzi și câmpuri animale moarte, în suferință, schingiute, atâta timp cât nu iau nicio măsură și nu respectă legea. Să nu uităm că și indiferența față de animalele fără stăpân, este tot o crimă!
Autoritățile trebuie să sprijine iubitorii de animale, să înțeleagă dificultățile din teritoriu, să ajute, să vină cu idei și să se implice în schimbarea mentalităților învechite ale oamenilor în ceea ce privește îngrijirea animalelor. Ar trebui să ia exemplu de la țările care au rezolvat această problemă de foarte mult timp – a se vedea cazul Olandei, care la ora actuală nu are niciun caz de abandon de animale! De ce alții vor și pot, iar la noi continuă indolența și incompetența?

Cum crezi că situația ar putea fi îmbunătățită și ce soluții aplicate ai în gând, strict pentru Neamț?

Situația poate fi îmbunătățită, este nevoie de multă constanță și determinare din partea iubitorilor de animale, a voluntarilor, desigur ajutați de autoritățile nemțene. Repet, autoritățile trebuie să se implice! Altfel, este doar lupta voluntarilor cu morile de vânt, cazurile de abandon vor crește și mai mult, astfel încât situația nu va mai putea fi gestionată. Adăposturile vor fi pline la refuz, ca și acum de altfel, iar viața acolo este și va fi limitată, pe de altă parte nici voluntarii nu vor mai putea oferi adăpost provizoriu din cauza numărului prea mare de animale adoptate de către ei înșiși.
Prestațiile cabinetelor veterinare ar trebui să fie mai puțin costisitoare. Ar fi necesar un recensământ al animalelor, unde să se întocmească o situație clară, nominală, a tuturor posesorilor de animale. Sterilizarea și microciparea câinilor și pisicilor să fie obligatorie. Să se organizeze dese campanii de sterilizare gratuite în oraș, și în special la satele din județ, unde situația este foarte gravă. Primarii de la sate trebuie să ia singuri inițiativa, sau măcar să fie cooperanți cu asociațiile, să caute atragerea de fonduri pentru publicitate în scopul sensibilizării populației, să organizeze la căminele culturale din sat sesiuni de reeducare a sătenilor, unde să fie prezentate filmulețe și materiale educative, să aibă întâlniri mai dese cu aceștia, unde să li se explice cum trebuie să îngrijească animalele din curte, de asemenea să li se explice ce înseamnă cal, câine, pisică și care este importanța sterilizării acestora.
Par argumente infantile, nesemnificative, dar atât de importante văzând care este realitatea actuală!
Ar trebui implicată și biserica în cauza salvării animalelor fără stăpân. Oamenii merg la slujbă des, cuvântul preotului este foarte bine ascultat și îndemnul lui luat în considerare cu sfințenie. Ar trebui să le reamintească enoriașilor săi că animalele sunt creaturi ale Domnului, că trebuie ocrotite, îngrijite și respectate.
Legile să fie aplicate asupra celor care au ucis, maltratat, abandonat. Doi sau trei ani de pușcărie e putin pentru faptele lor oribile, dar ar fi un început.

Un mesaj pentru celelalte persoane din Neamț care fac aceleași acțiuni independente de salvare de animale.

Să nu abandonăm animalele, să luptăm pentru drepturile lor cu toate mijloacele și forțele noastre, să le ajutăm, să fim vocea lor. Să ne unim forțele, să fim mai îndrăzneți și insistenți în fața autorităților și să nu ne lăsăm intimidați de către acestea.
Animalele depind de noi, au sufletul pur, ceea ce noi, oamenii, am pierdut de mult.
De la animale putem învăța cum trebuie să ne comportăm. Deci, să le acordăm un loc bun și frumos lângă noi, să le acordăm șansa la viață!

Citește și:

• Salvatorii din umbră: Poveștile lui Ines și Mia
• Salvatorii din umbră: Beatrice și Dan, un cuplu care salvează vieți și schimbă destine
• Salvatorii din umbră: De un an face voluntariat în adăpostul de câini fără stăpân din Piatra-Neamț
• Andreea (Kiko) gestionează unele dintre cele mai grave cazuri de animale fără stăpân din Neamț