Zorii dictaturii nemtene

Stau si ma minunez cum nemtenii mei care pasesc alaturi de mine pe aceleasi trotuare pavelate incep sa aiba o scara de valori din ce in ce mai deplasata de axa normalitatii.
Ceea ce credeam initial ca era o nostalgie a comunismului incepe sa prinda noi conotatii in mintea si, cel mai rau, in sufletul oamenilor din acest oras.
Prinsi in maelstromul inculturii si al manelizarii, poporul roman uita greutatile prin care a trecut si memoria colectiva ramane setata doar pe realizarile edificatoarea ale maretei epoci de aur, uitand pretul platit.

Ingrijorator de multi romani care au trait acele vremuri stau si se holbeaza acum la televiziunile centrale care dezbat, parca intr-un demers de indobitocire, problema comunismului, neagreand opiniile pro-secera si ciocanul ca sa nu destabilizeze audientele.
Constat cu mare amaraciune ca nemtenii nostri ar vrea inapoi in communism, iar aceasta nostalgie ma infioara pentru ca ma duce cu gandul la ce va urma. Comunismul nu se mai poate intoarce si acesta este un lucru cat se poate de cert, dar atitudinea pro-marxista va duce judetul Neamt in beciul prostiei umane. Genul acesta de trairi colective ne spune ca nemtenii sunt pregatiti pentru a primi cu bratele deschise si cu  zambetul pe buze orice forma de opresiune politico-economica zonala, de unde deduc ca omul de langa mine incepe sa nu mai fie deranjat ca unele personalitati locale se situeaza mai presus de lege sau ca unele institutii le incalca drepturile si ca mancarea zilnica, desi nu mai suntem in epoca cartelelor alimentare, se rationalizeaza prin autoimpunere.

Aceasta atitudine generala se agraveaza pe zi ce trece, iar subconstientul colectivul va face conexiuni tembele intre actuala putere si fosta dictatura, nemtenii incepand involuntar sa se simta in largul lor in acest peseudo-neocomunism local.
Noile ctitorii ale actualei administratii locale readuc in vizualul colectiv timpurile in care se zareau in vazduh macarale si se construia pe rupte in Piatra Neamt, atitudinile totalitare reinvie amintirile marilor secretari de partid, iar promotiile la produsele de baza trezesc amintirile de pe vremea cand, o data pe an, se dadeau alimente la liber fara cartele creionand un sentiment de “déjà vu” in mintile odihnite.

Tot acest curent pro-comunism din Neamt va crea mari surprize in alegerile ce vor urma, si multi analisti se vor intreba de ce romanul din Neamt va vota cu actuala putere chiar daca o duce foarte rau, iar raspunsul este unul singur. Nemteanul incepe sa devina un misogin nostalgic si sa adore sa fie flamand, fara bani, persecutat si sa isi inece amarul in manele.
Bomboana pe coliva opozitiei nemtene este deja pusa prin calitatea execrabila a majoritatii liderilor din aceasta falie politica, iar, daca vrem sa fim sinceri pana la capat, orasul nostru duce o mare lipsa de lideri adevarati, iar singurii care se mai apropie de profilul brigadierului sef sunt in tabara puterii.

Dumnezeu sa ne ierte pentru ce va urma, ca ajutorul nu il putem cere, deoarece cu mana noastra batem zilnic cuie la cosciugul propriului viitor si ne vom merita soarta din plin.

Ramane sa retraim ziua in care la Casa de Cultura din Piatra Neamt venise Azur, prima formatie de manele aparuta in perioada comunista si pietrenii nostri blocasera strada pana in zona intersectiei ca sa auda si ei macar un acord de manea.
Astia am fost, astia suntem si astia vom fi mult timp de acum incolo.

Iosub Robert