Usvad Dorel Cosmin, interviu cu unul dintre cei mai căutați oameni din România aflați pe lista MOST WANTED a Poliției Române

”Bună seara. Voiam să vă informez că datele referitoare la persoana mea din articolul dumneavoastră cu urmăriții general nu corespund realității.”, așa a început discuția cu unul dintre cei mai căutați români care se află în topul urmăriților general de pe site-ul Poliției Române, la secțiunea Most Wanted.

După ce am verificat cum am putut dacă persoana care se recomanda ca fiind Usvad Dorel Cosmin este cel din lista de urmăriți general și toate indiciile au confirmat că el este, am convenit să facem un interviu online pentru ca și punctul lui de vedere să se facă auzit.

Motivul listat pe site-ul poliției române, pentru care Usvad Dorel Cosmin a fost dat în urmărire generală și internațională este executarea unei condamnări de 7 ani de zile pentru fapte de proxenetism și prostituție, iar sesizarea inițială din partea urmăritului a fost că cei de la poliție i-au trecut greșit în lista ”Most Wanted” locul nașterii și domiciliul său. Ceva halucinant. Un urmărit general să reclame că Poliția Română nu-i știe adresa corectă.

Iată interviul realizat cu Usvad Dorel Cosmin, unul dintre cei mai căutați oameni din România.

R: În ce an ați fost dat în urmărire internațională? Faptele de care sunteți acuzat să pot prescrie la un moment dat?

U. D. C: 2006 sau 2007. Este mult de atunci, dar în 2008 am mai fost arestat odată în țara unde locuiesc acum. Au venit doi ”milițieni” de la crima organizata din România cu intenția să mă ia în România, însă au fost dezamagiti și au plecat cum au venit, eu fiind eliberat după 17 zile, apoi achitat, adică găsit nevinovat în țara unde locuiesc acum, dar despre acest episod nu spune nimic Ministerul de Interne.

Cu prescrisul nu știu, dar de asta se va ocupa avocatul din țară când va fi cazul. Chiar dacă faptele se prescriu asta nu mă încălzește cu nimic. Între timp mi-au murit ultimi 3 bunici pe care nu i-am putut vedea în ultimii ani și nici la înmormântare nu am putut lua parte. Acum îmi caut dreptatea la CEDO, după care vreau să intentez încă un proces, tot la CEDO, pentru daune.

R: Cum ați ajuns să fiți unul dintre cei mai căutați oameni din România?

U. D. C: Păi, este simplu. Am fost condamnat și nu m-au gasit.

R: Considerați că ați fost condamnat pe nedrept?

U. D. C: Nu consider, sunt SIGUR, drept dovadă țara unde sunt nu mă extrădează, deoarece au văzut abuzurile petrecute în acest proces.De aceea am proces pe rol la CEDO.

R: Puteți să ne spuneți ce s-a întâmplat mai exact de ați ajuns să fiți condamnat?

U. D. C: Am fost condamnat pentru niște fapte care s-au comis în altă țară unde am și ispășit pedeapsa pentru acele fapte comise între anii 2001 – 2004, când la cererea autorităților române autoritățile țării respective m-au încarcerat. În paralel, mi s-a făcut și în țară un dosar, apoi un proces cu o sentință… ca la casa de nebuni: 7 ani, 7 ani, 5 ani, adică 3 sentințe, urmând să o ispășesc pe cea mai mare, adică cea de 7 ani, deși nu eram recidivist.

Autoritățile române știau că nu mai am domiciliul în țară, dar cu toate acestea m-au citat la adrese unde nu mai stăteam de 35 de ani, mi-au trimis citații care aveau ștampila de primire cu două zile mai târziu decât data la care trebuia să mă prezint la procuror. Au obligat pe unii martori să mintă și m-au condamnat în lipsă, cu toate că știau că am mai fost condamnat și am făcut o pedeapsă fix pentru aceeași faptă, dar în altă țară. Dacă sunteți ziarist, știți cum procedează acești călăi.

R: Să înțeleg că procesul s-a desfășurat în lipsa dumneavoastră și ați fost condamnat fără să aveți posibilitatea să vă apărați?

U. D. C: Bineînțeles. Habar nu aveam. Și cine se gândea că mai pot fi judecat încă odată pentru aceeași faptă? Ca drept dovadă, am proces pe rol la CEDO și autoritățile din România știu asta, dar tac, nu spun nimic.

R: Unde sunteți acum vă este greu? Sau aveți un statut de om normal cu casă, loc de munca și care nu se ascunde?

U. D. C: Normal că am statut aici. Părinții mei au ieșit în aceasta țară la pensie. Toată familia mea este aici de pe vremea lui Nicolae Ceaușescu.

R: Ați încercat să contactați autoritățile române dupa ce acestea v-au dat în urmărire generală?

U. D. C: Da. Și interesant este faptul că o judecătorie mi-a recunoscut sentința din cealaltă țară, iar altă judecătorie nu. Acum se bat cap în cap cele două sentințe.

R: În ce fază este procesul de la CEDO?

U. D. C: Acolo am actele de 7 ani, cred, și acum un an am primit ultima scrisoare de la ei, spunându-mi că le pare rău, dar va mai dura, deoarece nu fac față dosarelor din România, România având cele mai multe dosare la ei.

R: Faptele pentru care sunteți dat în urmarire generala sunt destul de grave. E vorba de fapte care ar fi comise în România sau în afara țării ? Și, mai important, există în cazul dumneavoastră victime care au depus mărturii în dosarul în care ați fost condamnat?

U. D. C: Eu ce am făcut am, făcut afară, iar grave sunt, deoarece au avut ei grijă să pară și să sune grave. Bineînteles că au fost și mărturii ale unor oameni, dar aceștia au fost fortați prin mijloace bine știute, spaimă, frică, amenințare etc., așa cum se fac dosarele în România… doar se știe. Dacă am făcut sau n-am făcut, asta nu se dezbate la CEDO sau dacă am fost sau nu vinovat. Acolo se verifică doar dacă am avut dreptul la aparare sau acest drept mi-a fost luat.

R: Este o dovadă de curaj să contactați un ziar și să acceptați un interviu în timp ce sunteți dat în urmărire generală, dar este și un semn că vă simțiți nedreptățit. Ce veți face dacă cei de la CEDO vă vor da câștig de cauză? Ce pretenții veți avea de la statul român și cum credeți că veți putea recupera anii în care ați stat fugit?

U. D. C: Să ne înțelegem. Eu nu am stat fugit, eu sunt plecat din România încă din aprilie 1990. După revoluție s-a făcut reîntregirea familiei, adica eu cu mama am plecat în străinătate la tata și la sora mea, care erau deja acolo. Dacă e să câștig, daunele le va decide avocatul, el știe cum se procedează în astfel de cazuri.

R: Dacă sunteți plecat din țară din 1990 și stabilit în altă țară, cum vă explicați ca Poliția Română v-a dat în urmărire ca având domiciliul în Timișoara, că înțeleg din ce îmi spuneți că ei știu unde sunteți, dar neavând argumente destul de puternice nu au reușit să obțină extrădarea?

U. D. C: Pentru că sunt ”demenți”. Am predat buletinul în anul 1996 la Ambasada României de la Viena, deoarece au refuzat să-mi elibereze un nou pașaport cu domiciliul în străinătate fără să predau actele de România.

R: Credeți că autoritățile din România încearcă să acopere o eroare judiciară făcută în cazul dumneavoastră?

U. D. C: Sunt sigur.

R: Are vreun procuror sau un judecator ceva personal cu dumneavoastră sau bănuiți doar că își acoperă greșelile?

U. D. C: Nu cred… poate cu tata, dar lui ce să-i mai facă, nu mai aveau ce, și atunci au dat în mine poate. Însă cel mai sigur este faptul că Băsescu i-a mințit pe cei din Europa că el face arestări, deoarece în acea perioadă s-au băgat mulți la pușcărie cu tot felul de fapte și se făceau dosare ca pe banda rulantă. Ulterior, procurorul care a anchetat cazul meu a fost băgat cu forța la pensie, ce credeți? Pe ce motiv? Pentru că nu și-a îndeplinit sarcinile de serviciu cum trebuie, deci nu muncea cum trebuia. Vă dați seama cum se judecă oamenii acolo, în România?

R: Din discuțiile anterioare interviului, am înțeles că ați încercat să formulați drepturi la replică sau să contactați și alte instituții media. Dacă se poate, vă rugăm să ne spuneți despre cine este vorba și pe ce motiv vi s-a refuzat dreptul la replică?

U. D. C: Este vorba de România TV. Când am sunat acolo a răspuns o doamnă care habar nu avea despre ce este vorba, apoi mi-a închis, dar în emisiunea lor scurtă în care vorbeau de mine ei spun că sunt foarte activ pe facebook, dar nu mi-au dat voie să vorbesc. Atunci mă întreb, dacă sunt serioși, cum se dau în frunte cu patronul lor? De ce nu m-au contactat să vadă dacă vreau să vorbesc cu ei și să-mi spun și eu punctul de vedere?

R: Pe final de interviu, vă rog să transmiteți ceva românilor, mesajul dumneavoastra pentru cei care susțin sau se luptă cu sistemul judiciar din România.

U. D. C: În momentul de față aș dori ca toți românii în putere să părăsească țara prin orice fel. Tineretul, de asemenea, să plece și să-i lase pe hoții și criminalii ăia de poloticieni să se mănânce între ei și, când nu vor mai avea ce fura de la oameni și după ce s-au mâncat între ei ca șobolanii, atunci să ne întoarcem acasă și să facem ceva cu țara noastră. Așa că plecați cei care puteți că aștia vă vor proști și bolnavi.  Asta se urmărește din moment ce sănătatea și învățământul au fost puse la pământ.

Noi nu am avut acces la dosarul domnului Usvad și nici nu ne dăm cu părerea asupra vinovăției sau faptelor sale, dar cunoscând și alte cazuri de urmăriți general din România pe care statele europene refuză efectiv să-i rețină și să-i predea autorităților române, putem trage concluzia că exista suspiciuni mari din partea țărilor europene partenere despre modul în care se face justiția în România și mai ales despre corectitudinea condamnărilor.

Cu tot respectul pentru polițiști și poliție ca instituție, dar într-o țară normală la cap am vedea multe demisii dacă un urmărit general ar contacta presa, reclamând că poliția i-a trecut greșit domiciliul în datele cu care a fost dat în urmărire generală. Este de neconceput ca presa să publice date mai exacte și poze mai recente ale unui urmărit general și nu orice urmărit general, ci unul din topul urmăriților. Ca să nu mai spunem că noi vrem să ajutăm poliția mediatizând aceste persoane care sunt urmărite general, ca să aflăm apoi că poliția a intrat în contact cu ei, știu că au domiciul stabil în altă țară, dar ne oferă nouă date eronate și poze în care fizionomia nu mai corespunde cu realitatea. Mediatizați fantome, fraierilor din presă, că noi ne facem treaba de mântuială…

Și oare ce vor face instituțiile statului dacă acest domn dat în urmărire generală câștigă la CEDO? Va plăti oare cineva dacă se va demonstra că a fost o eroare judiciară?

Iosub Robert