UNIC CAZ IN ROMANIA – LA PIATRA NEAMT UN PROCES DUREAZA 35 DE ANI

Nu de putine ori mi-a fost dat, desi sunt avocat de numai 2 ani de zile, sa vad cum justitia romana pronunta hotarari diametral opuse, lipsite de fundament legal ori in flagranta contradictie cu legea sau cu situatia reala de facto, incat justitiabilului de buna credinta ii ramane doar speranta numai in Bunul Dumnezeu. Dar, pentru ca cititorii sa vada o prezentare obiectiva, voi lasa cuvantul doamnei Toma Elena, cea al carui destin a facut ca un proces sa nu dureze mai putin de 35 de ani. Spun mai putin si nu mai mult, deoarece acest proces continua si in momentul de fata. O simpla si inocenta intrebare am pus acestei doamne, incat a povestit, pe nerasuflate, aceasta poveste tragica, in care, nu de putine ori, 35 de ani reprezinta anii de viata ai unei persoane.

„Cum a fost posibil, stimata doamna, ca un proces in Romania, tara semnatara a Conventiei Europene din anul 1994, sa dureze 35 de ani?”

Toma Elena: ”In primul rand, instantele de judecata n-au citit actele noastre de proprietate, ceea ce a facut ca noi, sotii Toma, sa fim deposedati abuziv de catre persoane care nu detin acte de proprietate. Noi am fost cumparatori de buna credinta, cu act notarial valabil de vanzare-cumparare pentru constructiile tip locuinta si garaj, constructiile cumparate fiind toate autorizate. Pentru terenul in suprafata de 620 mp exista decizia nr. 6476/1955 de atribuire vesnica a terenului, cat si titlul de proprietate nr. 1/2030/1991 emis pe numele nostru, sotii Toma, in baza Legii nr. 18/1991 art. 36 alin. 2 si 3. Desi situatia din teren este una singura, obiectul litigiului facandu-l 1 garaj cu 2 boxe, instantele de judecata constata dreptul de proprietate al altor persoane asupra garajului nostru, desi din declaratiile acestor pretinsi proprietari rezulta ca acel garaj construit de ei este in afara suprafetei de 620 mp teren si este lipit de garajul nostru. Cum poate constata o instanta de judecata dreptul de proprietate al altor persoane asupra garajului nostru, cand in realitate in teren sunt 2 garaje si nu 3 sau 4 cum  a dat de inteles instanta de judecata. Totodata, Curtea Suprema de Justitie a dispus in cadrul unui recurs in anulare evacuarea acestor pretinsi proprietari din garajul nostru, insa dragostea bolnavicioasa si razbunarea acestor persoane a facut ca in tot acest timp sa se epuizeze toate obiectele de actiuni in justitie, fiecare instanta de judecata pronuntandu-se in stil personal, fara a citi actele din dosar. Astfel, datorita abuzurilor si a lipsei de lectura a dosarului, a facut ca in prezent 1 garaj din cele 2 sa fie in posesia, deci nu in proprietatea, unuia dintre pretinsii proprietari. S-a constatat prin diverse hotarari judecatoresti, una dintre ele fiind decizia civila nr. 2533/2000 a Curtii de Apel Bacau, ca acest teren in suprafata de 620 mp este in proprietatea noastra, insa, instantele de judecata au incalcat puterea de lucru judecat a hotararii anterioare si au dispus anularea titlului nostru de proprietate numai pentru suprafata de sub garaje prin sentinta judecatoriei 4393/2003. Prezentul nostru demers este singurul mijloc de aparare, presa fiind singura care mai poate opri, sub o forma sau alta, abuzurile institutiilor statului platite din banii nostri. Cand vezi ca printr-o hotarare judecatoresca s-a constatat dreptul tau de proprietate, cand ai un titlu de proprietate valabil si cand o alta instanta hotaraste ca aceste garaje ori ca terenul nu este al nostru, ci a altor persoane, ce poate sa mai inteleaga omul de rand? Asta am sa-l rog pe domnul avocat Adrian Popa sa explice din punct de vedere juridic.”

Fara a prezenta exhausiv (ceea ce ar fi imposibil pe aceasta pagina) speta si aplicarea ei pe taramul Conventiei Europene si a juriprudentei CEDO, doua principii sunt clare in cazul Toma – puterea de lucru judecat si autoritatea de lucru judecat, astfel:

1.In cauza Filipescu c. Romania cererea nr. 34839/03, „Curtea Europeana a Drepturilor Omului apreciaza ca fiind producatoare de efecte juridice nu doar solutia consemnata in dispozitivul hotararii judecatoresti, ci si constatarile instantei retinute in considerentele hotararii.” Astfel, in cazul Toma, prin pronuntarea sentintei civile nr. 4393/2003 a Judecatoriei Piatra Neamt prin care s-a anulat partial titlul de proprietate al fam. Toma, s-a adus atingere insusi acestui principiu al puterii de lucru judecat. Prin decizia civila nr. 2533/2000 a Curtii de Apel Bacau se retine in considerentele hotararii urmatoarele: „ din probele administrate in cauza-acte, expertiza, rezulta ca garajul in litigiu … este amplasat pe terenul ce apartine paratilor (Toma) cat si in strada, pe teren public.” Totodata se retine: „ …garajul este situat pe terenul lor (Toma), aspect necontestat de reclamanti (F.P. si M.V.).”

2.In cauza Brumarescu c. Romania, Curtea Europeana motiveaza ca: “ Unul dintre elementele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care prevede, printre altele, ca soluţia dată în mod definitiv oricărui litigiu de către instanţele judecătoreşti să nu mai fie supusă unei noi judecăţi (Cauza Brumărescu, citată mai sus, § 61). In virtutea acestui principiu, nicio parte nu este abilitată să solicite reverificarea unei hotărâri definitive şi executorii cu unicul scop de a obţine reanalizarea cauzei şi o nouă hotărâre în ceea ce o priveşte.

Ori, reclamantii F.P. si M.V., prin promovarea actiunii in anularea titlului tocmai asta urmaresc, reanalizarea unei hotarari judecatoresti irevocabile, pentru simplul motiv ca solutia care a fost data in trecut aceleiasi cauze (parti, obiect cauza) nu ii satisfac.

Curtea reaminteşte că simplul fapt că ar putea exista două puncte de vedere asupra chestiunii respective nu este un motiv suficient pentru a rejudeca o cauză (Cauza Riabykh, citată mai sus, § 52).”

Prin decizia civila nr. 1271/1995 a Curtii de Apel Bacau reclamantii F.P. si M.V. au avut aceleasi pretentii de anulare a titlului de proprietate al fam. Toma, iar actiunea le-a fost respinsa irevocabil. In anul 2003 a fost posibila „minunea din justitia romana” sa se admita actiunea reclamantilor F.P. si M.V. prin sentinta civila nr. 4393/2003 a Judecatoriei Piatra Neamt, irevocabila, prin care se anuleaza partial titlul de proprietate al fam. Toma numai pentru terenul de sub garaj. Cum a fost posibil ca in anul 2003 instanta sa admita cererea reclamantilor cand in urma cu 8 ani de zile, respectiv in 1995 le-a fost respinsa aceasta pretentie si hotararea a intrat in putere si autoritate de lucru judecat. Inauntrul acestui interval de timp nu au aparut alte acte cu caracter de noutate sau alte evenimente care sa conduca instanta la o alta concluzie decat cea din decizia civila nr. 1271/1995. Fara a critica justitia nemteana – desi am motive temeinice sa o fac – http://ziarpiatraneamt.ro/mici-si-nevinovate-abuzuri-la-primaria-din-piatra-neamt/ – voi lasa cititorii acestei publicatii sa cantareasca „cu sabia in mana dreapta si balanta in mana stanga”- simbolurile dreptatii.

Inchei cu o maxima celebra a scriitorului si diplomatului francez Francois -Rene de Chateaubriand „ Eroarea pleaca de la un adevat abuzat”.

Avocat Adrian Gheorghe Popa