Un miracol, dincolo de cicatrici. A supraviețuit spitalelor din România cu arsuri pe 75% din corp

0

Ni se întâmplă de multe ori să cădem în abisul propriilor drame personale și ajungem să ne plângem de milă din diverse motive lipsite de importanță, uitând să fim recunoscători pentru ceea ce avem deja.

Zilele trecute, răsfoind paginile de internet, am dat întâmplător peste povestea lui Marius. O poveste care a fost prezentată destul de sumar în presa românească, dar peste ocean, în Statele Unite ale Americii, Marius a renăscut din propria cenușă și a devenit un exemplu al bucuriei, al recunoștinței, al unei dorințe incredibile de a trăi și al unui zâmbet care luminează un chip cu cicatrici și o întreagă lume.

În 2007, Marius era doar un copil dintr-o familie din Ciureștii Noi, județul Galați. Tatăl său, orbit de furie dintr-un motiv greu de înțeles, a decis într-o seară de decembrie să dea foc casei în care locuiau, cu copilul și soția înăuntru. Marius a fost singurul supraviețuitor și ambii părinți au murit la scurt timp după incendiu. Ceilalți doi frați ai săi, Alina și Ionuț, nu erau acasă. Norocul lui Marius a fost acela că după ce a reușit să se salveze din casa incendiată, ieșind pe un geam, a fost găsit de un vecin care a chemat ambulanța.

De aici, toată viața lui Marius avea să se schimbe. La doar 8 ani, a ajuns în spitalul de copii din Iași cu arsuri de gradul 3 și 4 pe 75% din suprafața corpului. Arsurile i-au afectat chipul, nasul, mâinile și picioarele. Rămas doar în grija fratelui său, venit din Italia după ce a aflat de tragedie, Marius a petrecut mult timp în spitalul de copii. Trezit din comă, acesta povestește șocul pe care l-a avut când și-a văzut chipul, dar și durerile crunte pe care le avea la schimbarea bandajelor. Mai puternic decât durerile a fost șocul aflării veștii că ambii săi părinți au murit. Deși unii ar condamna profund gestul tatălui lui Marius, acesta își amintește cu drag de părinții săi și nu are nimic rău de spus.

Medicii ieșeni au făcut tot ce le-a stat în putință să îi salveze viața. Fiind un caz deosebit de grav, care și astăzi ar fi aproape imposibil de tratat în România cu succes, ca mare ars,  medicii au efectuat transfuzii de sânge și plasmă, multiple grefe de piele și tratamente cu antibiotice, aducându-l pe Marius de la starea critică la cea stabilă. Din păcate, a fost nevoie să îi fie amputate degetele de la mâini pentru a preveni infectarea întregului corp. Din cauza resurselor limitate, medicii nu aveau planuri să efectueze alte intervenții chirurgicale ortopedice sau reconstructive.

Chiar și așa, Marius a supraviețuit în spitalul unde a cunoscut două studente venite în practică în România de la Universitatea Brigham Young din SUA. Impresionate de povestea micuțului Marius, cele două studente și-au informat familiile din America și așa a început proiectul Team Marius: o strângere de fonduri care permitea transferul pacientului ars în SUA pentru noi tratamente de specialitate.

Marius era cunoscut încă din spital pentru optimismul și veselia sa. Aceste calități l-au ajutat să supraviețuiască unei drame incredibile și au dat forță familiilor adoptive să îl aducă în SUA. Marius a părăsit spitalul unde stătea la pat de opt luni și s-a urcat într-un avion cu destinația America, însoțit de fratele său, Ionuț. Aici a suferit multe intervenții chirurgicale reconstructive, în special la nas, la pleoape, iar 6 degete de la picioare i-au fost transplantate la nivelul mâinilor, câte 3 la fiecare mână.

Acum, Marius e un tânăr cu cetățenie americană care și-a propus să ajute alți oameni, să răspândească iubire și bunătate. Își îmbrățișează cicatricile și spune că a reușit să treacă peste unele reacții negative ale oamenilor cu… umor:

„Vrei să afli ceva foarte tare? Acestea sunt degetele mele de la picioare (arătând spre mâinile sale). Sunt singurul om din lume care are 6 degete de la picioare transplantate la mâini”, spune cu un zâmbet larg Marius. Cu această replică reușea să își facă prieteni și în copilărie, pentru a destinde spiritele.

Copilul orfan din România căruia medicii aproape nu îi dădeau nicio șansă e acum un adult de 22 de ani care vorbește fluent limba engleză, cu o familie iubitoare, cu ochi albaștri ca cerul, păr blond și un zâmbet uriaș care răspândește speranță cu orice ocazie. E un exemplu că orice tragedie se poate transforma radical, cu puțin noroc și încredere, în oportunități și în lucruri bune. Trebuie doar să mergem mai departe și să gândim pozitiv, pentru că, în cele mai negre momente, vor exista mereu oameni care ne vor iubi exact așa cum suntem, cu sau fără cicatrici vizibile.

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește cookies. Navigarea în site presupune acceptarea implicită a politicii de confidențialitate. Accept Citește mai mult

Politica de confidențialitate