Turist în Piatra-Neamț… și câteva legende (FOTO)

După o îndelungată istorie a acestei zone în care locuim, două războaie mondiale, comunism, peste 3 decenii de democrație și o telegondolă, încă se mai vorbește și astăzi despre dezvoltarea turismului în Piatra-Neamț. Recent am dat prin colecția de carte digitală a Bibliotecii Județene G.T. Kirileanu peste o carte publicată în 1913 de Nicolae G. Caranfil intitulată Călăuza turistului în jud. Neamțu, așa că am răsfoit-o pentru a vedea care erau obiectivele de interes turistic în Piatra-Neamț în urmă cu peste 100 de ani.

Ironia fină a autorului, presărată cu niște legende ale locului, ne arată că nu s-a schimbat prea mult orașul în ultimii 100 de ani, ba, dimpotrivă, unele obiective turistice au dispărut cu desăvârșire. Așa că vă vom prezenta câteva pasaje care, sperăm, vor stârni interes pentru cei care vor să ne treacă pragul orașului, dacă nu pentru noi obiective, măcar pentru câteva legende ale locurilor. Din păcate, nu mai avem izvoarele minerale, Parcul Cozla nu mai e ce a fost, iar despre transportul în comun… nu putem spune decât că s-a schimbat doar numărul de cai.

Din textele lui Caranfil aflăm că Piatra-Neamț era renumit la acea vreme ca o stațiune climaterică, dispunea de canalizare și electricitate și era compus din mahalale (o parte sunt cartierele de astăzi): „Valea Viei, Borzogheanul, Bistrița, Precista, Preideanul, Bordcele, Dărmănești, Mahalaua Poștei și Mărăței.” Autorul ne mai spune că pe atunci populația orașului se ridica la „18.000 de suflete, dintre cari jumătate evrei”.

Ca orice turist care vizitează un oraș, e important să știm unde ne putem caza. Prin 1913, spune N. Caranfil, „în Piatra sunt mai multe hoteluri, însă nici unul bun. În timpul sezonului se găsesc case de închiriat pentru vizitatori.” Se recomanda hotelul Regal, hotelul Continental, hotelul Splendid, hotelul Bristol.

Un punct de interes, se pare, erau băile, fie ele și rudimentare: „pe strada Sf. Gheorghe în apropierea bisericei cu același nume se află Baia Centrală, singură în oraș. Renumite pentru efectele întăritoare sunt băile de Bistrița foarte mult apreciate de locuitori și vizitatori. În fața locului zis „Peste Vale” se află niște cabine cam primitive.”

În privința transportului, în Piatra-Neamț se foloseau trăsurile cu cal „foarte puțin încăpătoare”. Dezavantajul acestora era, pe lângă disconfort, prețul exagerat, dar existau soluții de a „fenta” birjarii: „În Piatra, trăsurile sunt de model rusesc, toate cu un cal și foarte puțin încăpătoare. Trăsurile cu doi, trei sau patri cai sunt în general foarte proaste și în schimb birjarii cer prețuri imposibile. Când caii sunt buni nu este nevoie mai mult de doi (…) Cel mai bun mijloc este de a lua trăsura cu ziua plătindu-i maximum 25 lei, altfel birjarul când știe destinația cere prețuri mari.”

Parcul Cozla era deja renumit: „parcul este foarte bine amenajat. Are o grotă cu urși și un loc despărțit unde se află mai mulți cerbi și căprioare. În parc se află un chioșc unde muzica cântă de două ori pe săptămână și un local unde se află un buget, sală de dans improvizată, popici. Mai sus încă, pe coasta muntelui, se află o terasă foarte frumoasă de unde priveliștea este încântătoare. În vârful dealului se găsește o prăjină unde în zilele de sărbătoare se ridică un steag. Acestui loc i se zice „la Bastion”. În tot parcul până la Bastion este drum de trăsură.”

N. Caranfil mai precizează că Piatra-Neamț avea 6 izvoare minerale, în partea de SE a muntelui Cozla „în o râpă unde se sue 250 de trepte. Ele au fost descoperite în 1882 de dr. Predescu, care a găsit 5 izvoare. Astăzi sunt 6. Analiza chimică a lor a fost făcută de d-l Poni la 1882. Aceste ape sunt întrebuințate cu succes contra boalelor de stomac, de ficat, de splină etc. Instalațiunea este foarte primitivă.”

Ca o curiozitate, Caranfil spune că „acest oraș s-ar fi numit în vechime Petro-Dava. Asupra orașului sunt multe legende, așa se spune că Petru Rareș a fost gonit de pietreni și că mai târziu când acesta a venit Domn ar fi scos ochii acelora ce l-ar fi gonit.”

În privința altor locuri de vizitat în Piatra-Neamț, autorul amintește de Biserica Sf. Ioan sau Domnească, apreciind faptul că în decursul anilor nu suferise transformări. Zona „Peste-vale” e numită tăpșan. Acolo erau o mică grădină și un bufet. O altă activitate a vremii era trecerea Bistriței cu bacul în schimbul sumei de 10 bani. „Aci cântă lăutarii și e locul de întâlnire a pietrenilor între ora 5-7 seara.”

Un punct de reper regretat și în anii la care se face referire este fabrica de hârtie a lui Gheorghe Asachi, aflată în ruine. „în apropiere de acest loc se găsea o stâncă mare ce seamănă cu o figură femeiască și mai multe stânci mai mici. Legenda spune că era Dochia cu caprele ei. Ea era proprietatea lui Asachi. Prințul Wittgenstein, plăcându-i această stâncă, a cumpărat-o de la Asachi vrând să o transporte la moșia lui, Fântânele, din jud. Bacău. Stânca fiind însă prea grea s-a scufundat cu plută cu tot.”

Se mai putea vizita Schitul Văleni și se puteau face excursii pe Pietricica, Cernegura și Cozla. Referitor la muntele Cozla, autorul amintește de o nouă legendă: „pe piscul Borzogheanul, legenda spune că s-ar fi spânzurat Popa Ghiță care căutase să-l omoare pe Petru Rareș în fuga sa din prima domnie.”

Și, în final, o legendă despre cartierul Dărmănești, care pe atunci era sat situat la 2 km de Piatra: „în sat se afla o velniță, 2 mori și o biserică de lemn. În ea se află o icoană a Maicei Domnului despre care se zice că ar fi fost purtată de un boier în marea bătălie de la Pultava. Tot aici se pretinde că la 1434 a fost o luptă între fiii lui Alexandru cel Bun, Ștefan și Ilie, în care luptă acesta din urmă a fost bătut, dar nu se știe nimic sigur. Pe partea dreaptă a șoselei se află o clădire veche, țăranii zic că e din timpul lui Ștefan cel Mare”.

Ce părere aveți? Era mai bine ca turist în 1913 sau e mai bine acum?

Sursa: Călăuza turistului în jud. Neamţu, CARANFIL NICOLAE G. – 1913