Teoria jocurilor

Cele mai bune soluții sunt întotdeauna simple, asta dacă implică și maximum de responsabilitate.

Concurența în afaceri, campaniile electorale, lupta pentru existență a plantelor și animalelor pot fi considerate un  joc ai cărui participanți încearcă să obțină totul împotriva opozanților.

 Teoria jocurilor oferă cadrul general pentru a descrie și analiza modul în care indivizii se comportă în asemenea situații “ strategice ”.

Este posibil să evaluăm o mare varietate de probleme sociale și economice folosind o singură manieră de lucru? Analizarea modului în care sunt luate deciziile raționale este util, dar nu și suficient pentru a oferi intransigență principiilor.

Teoria jocurilor,  în practică, modelează comportamentul uman, poate face prognoze, poate depăși concurența și chiar transforma negocierile.

În această teorie, echilibrul Nash, numit după matematicianul John Nash, reprezintă cel mai obișnuit mod de a defini soluția unui joc necooperant în care sunt implicați doi sau mai mulți jucători. Se presupune că fiecare jucător cunoaște strategiile de echilibru ale celorlalți jucători și nimeni nu are nimic de câștigat schimbându-și propria strategie.

Dacă fiecare jucător a ales o strategie sau un plan de acțiune bazat pe ceea ce s-a întâmplat până la acel moment în joc și nimeni nu poate crește propriile avantaje așteptate prin schimbarea strategiei cuiva în timp ce restul jucătorilor își păstrează pozițiile, atunci setul respectiv de alegeri strategice constituie un echilibru Nash.

Conceptul este al strategiilor mixte, unde jucătorii decid o distribuție a probabilităților asupra variantelor posibile.

Cum se pot genera prognoze impresionante pentru sfera politică? Tehnologia a dezvoltat softuri care folosesc această ramură matematică (Game Theory). Cele mai multe aplicații sunt însă pe latură economică și sunt folosite pentru anticiparea unor evenimente, valorile numerice fiind plasate pe obiective, motivații, influența liderilor, negociatorilor, partidelor sau altor organizații. Aplicațiile analizează opțiunile participanților, determinând cursul probabil al acțiunilor, evaluând capacitatea de a influența alte persoane în vederea obținerii unor previziuni exacte. Multe strategii politice de recuperare a electoratului, implicare în coaliții politice noi sau anumite  concesii legislative se bazează pe acest sistem. Vulnerabilitatea calculelor apare în situația intervenției sentimentelor neraționale, cum ar fi ura, iar cetățenii nu ar mai opta pentru binele aparent. Sortarea motivațiilor este mult mai facilă în cazul în care obiectivul principal îl reprezintă banii, când modelarea comportamentală prin teoria jocurilor devine extrem de eficientă.

Matematicianul Robert John  Aumann, membru al Academiei Naționale de Știință USA și profesor la Universitatea ebraică din Ierusalim, a primit premiul Nobel în 2005 pentru munca sa în sfera economică a teoriei jocurilor. Cuantificarea cererii și ofertei facilitează analizarea și prezicerea strategiilor corecte, ducând la rezultate foarte profitabile. Software-ul  teoriei jocurilor este folosit în cazul licitațiilor industriale, fuziunilor și achizițiilor corporative.

În acest sens, un exemplu simplu de business ar putea fi mai elocvent decât aspectele teoretice expuse anterior: dacă doi vânzători concurenți de înghețată împart o plajă lungă, vor așeza chioșcurile spate în spate chiar în zona de mijloc. Din păcate pentru clienții potențiali de la capetele îndepărtate ale plajei, fiecare vânzător îl împiedică pe celălalt să se mute și niciunul dintre ei  nu poate fi  mai aproape de acele persoane. Introducând un al treilea vânzător, echilibrul este rupt pe măsură ce apar o serie de schimbări care influențează piața și modifică prețurile. În practică s-a demonstrat că utilizarea acestor modele  face ca  oamenii de afaceri să fie mai înclinați pentru  adoptarea strategiilor pe termen lung.

În situația în care s-ar avea încredere deplină în neutralitatea procedurii, aplicațiile ar putea trece și în sfera medierii, negocierilor, rezolvând chiar și conflicte.

Software-ul teoriei jocurilor nu este încă suficient de avansat în prezent pentru a media țările intrate în război. Totuși, oponenții aflați în pragul războiului ar putea fi tentați să-l folosească pentru a face schimb de informații fără a ucide. Aceștia ar putea afla cum se va sfârși un eventual război având posibilitatea încheierii directe a unui acord fără pierderi de vieți omenești și dezastre. Probabil mult prea optimistă ultima idee, însă în cazul altor predicții eficiența a fost demonstrată.

Certitudinea și incertitudinea, ordinea sau haosul pot fi văzute ca forme geometrice ale vieții. Evoluăm învățând și ne dăm seama că nu orice joc sau conspirație se bazează pe o teorie. Ne place sau nu, viața reprezintă un joc plin de reguli. Putem  deveni eroii unor legende proprii dacă întrevedem suferința ca temporară și momentul victoriei permanent.