Şomer de Neamţ cu diplomă

Proaspătul absolvent al „strălucitelor” instituţii de învăţământ superior din România se confruntă, pe nedrept, cu situaţii dificil de digerat în momentul lansării sale pe piaţa de muncă internă. Având un vast bagaj de cunoştinţe pur teoretice, tânărul, în special cel care nu a avut ocazia petrecerii unui semestru la o universitate străină, unde practica surclasează teoria, are de înfruntat birocraţii imbecili ai unui sistem infect numit Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă. Neşansa lui este că teoria, de cele mai multe ori, nu se îmbină cu practica sau cu trista realitate românească, motiv pentru care un absolvent de filologie sau de politehnică ajunge să debuteze pe o filieră de activitate pentru care nu a fost pregătit.
Avem ingineri şi profesori cu diplomă care stau la tejgheaua barurilor sau la casele de marcat ale supermarketurilor pentru că, atât timp cât nu se duc cu „lozul” la cine trebuie, nu îi bagă nimeni în seama. Unii spun că refuzul de a da şpagă e echivalentul unui orgoliu al absolventului de a nu accepta fenomenul şi de a nu face compromisuri. Da…mândria tinerească… Ştim cu toţii prea bine care este sistemul angajărilor în România şi că mita este bomboana de pe coliva vesnicei pomeniri a unei structuri eficiente şi corecte de integrare a absolvenţilor în piaţa muncii.
Tinerii pleacă…Se duc, cât văd cu ochii, undeva unde e mai bine, undeva unde singurul lucru care contează din plic este CV-ul impresionant al unui tânăr ambiţios. Şi, de cele mai multe ori, nu revin, deşi poartă în ei dorul de casă şi dorinţa de a găsi în ţară lor un loc mai bun. În loc să ne promovăm tinerii, să le oferim fonduri europene pentru a dezvolta cercetarea în mediul universitar, să le oferim un loc de muncă bine plătit pentru care s-au pregătit intens, le dăm un şut în fund, propulsându-i în sânul străinilor care se bucură de un creier românesc în plus, pentru care plătesc bine. Câţi români avem la NASA, profesori la Harvard, Oxford, cercetători în laboratoare elveţiene, germane? Mulţi şi deştepţi. În ţară au rămas bătrânii, şomerii, elevii sortiţi şi ei excluziunii sociale din cauza sistemului dobitocesc al învăţământului.
O statistică realizată de un ONG care promovează copiii supradotaţi a demonstrat faptul că, anual, 1% dintre copiii care se nasc în România au un nivel de inteligenţă extrem de ridicat, adică sunt nişte mici genii. Ei bine, unde sunt, domnilor responsabili de bunăstarea României, aceşti copii? Că eu nu văd promovându-se la televizor, pe internet sau nicăieri aceşti copii minunaţi, la fel de mult cât sunt promovate feţele hidoase ale liderilor, cu un nivel de inteligenţă similar cu cel al maimuţelor.
Nu sunt întrutotul de acord cu acest exod al creierelor. Însă, este, fără îndoială, un rău necesar, pe care tinerii îl conştientizează, dar nu au ce face. Un salariu de debutant în România nu îţi ajunge nici măcar pentru chirie, dar pentru a creşte un copil sau pentru a oferi familiei o viaţă mai bună. În acest ritm, pentru tinerii care revin din centrele universitare înapoi în Neamţ, sau în oricare alt judeţ al ţării uşile angajatorilor vor fi, în absenţa unui miracol, permanent închise, iar agenţiile care vând bilete spre U.E. şi S.U.A. vor fi din ce în ce mai des căutate.

MORALA : Posturile cheie sunt ocupate de cei care au culoarea necesara in cerul gurii ….. nu are nici o legatura cu pregatirea.