SIMION MEHEDINȚI, DESPRE PIATRA-NEAMȚ

Caracterizat de A. Semaca drept ”Cel mai de seamă oraș de vilegiatură din întreaga țară, în 1938, așezarea de la poalele Pietricicăi, datorită poziției geografice și frumuseții cadrului natural, a atras dintotdeauna pașii unor mari personalități ale vieții științifice și culturale românești. Printre acestea se numără și savantul geograf Simion Mehedinți (1869-1962), născut la Soveja, județul Vrancea, fapt pentru care semna cu pseudonimul literar ”Soveja”.

Cel care a fost în repetate rânduri parlamentar, o dată Ministru al Instrucțiunii Publice, profesor de geografie la Universitatea din București, începătorul și primul îndrumător al studiilor geografice după metodele lui Ritter, Humbold și alții, la noi în țară, creator de numeroase manuale de geografie precum și a multe lucrări de îndrumare a tineretului, lucrări de etnografie despre români (Oamenii de la munte, Le pays et le peuple roumain, Poporul ș.a. n.n.) a vizitat urbea noastră în anul 1924, localitatea impresionându-l în mod deosebit.

Fostul academician își începea dizertația publicistică despre așezarea de pe malul stâng al Bistriței, așa cum rezultă din lucrarea Orașele României (București, 1925, p. 211-214) prin a spune că orașul ”are îmbinat în el ceva din importanța economică a Ploieștilor și din frumusețea naturală a Brașovului. Din întreg ținutul Moldovei e orașul cu împrejurimile imediate cele mai pitorești”.

I se părea foarte ”poznaș” pârâul Cuiejdi. Iată cum prezintă cel care a făcut Legea Eforiilor Școlare apa care ”taie” și acum orașul în două părți: ”Dacă numai Bistrița ar curge prin oraș, acesta nu s-ar deosebi la înfățișare de Câmpulung. Casele ar fi așezate între munte și apă în șir, pe kilometri întregi, fără nici o variație. Planul îl schimbă poznașul Cuiejdi care, deși vara abia curge ca un firicel de apă printre bolovănișul cărat în albia-i largă cât și a Bistriței, ferească Dumnezeu când se mânie! Atâta năvală de apă ce aduce, atâta zgomot infernal ce stârnește rostogolind pietrișul, încât socotești că e sfârșitul lumii. Împotr4iva Bistriței, mai în vârstă, mai cumințită și așezată, nu s-au luat așa măsuri de pază ca împotriva acestui pârâu cu toane, care abia acum îți udă piciorul până la gleznă, iar acum tulbure și mânios ai crede că vrea să înece întreg orașul”.

Profund impresionat și fermecat a rămas în continuare redactorul foii destinate culturii plugarilor, intitulată Duminica Poporului, de felul cum este așezat fostul târg și cum se prezintă în fața celui care îl vizitează pentru prima dată: ”Prin valea lui, orașul e ca o stea cu trei raze. Undele sălbatice cu vremea au despărțit din Cozla un pinten de munte, izolat ca o piramidă. E Pietricica, care poate fi urcată numai dinspre coasta slab înclinată, pe la spatele orașului; înspre Bistrița are peretele drept, coasta ruptă, cu clin de păduri puse unele peste altele ca și pietrele dintr-un zid. În piață, câteva lumânări de seu ardeau pe la ferestrele caselor mari, iar în centru era atârnată o pânză pe care erau desenate două femei care-și dădeau mâna, simbolizând unirea”.

Se știe că urbea de la poalele Cozlei și Pietricicăi va deveni în anul 1888 oraș balnear, datorită descoperirii izvoarelor de ape minerale de pe muntele Cozla. Urmare a acestor prefaceri numărul turiștilor care vizitau reședința județului Neamț a crescut simțitor, în special datorită reducerii și tarifului pe C.F.R. cu 50%, fapt care a determinat conducerea Primăriei din acele vremuri să ia o serie de măsuri, respectiv extinderea prin cumpărare de noi terenuri a grădinii publice, angajarea muzicii Regimentului 15 Războieni pentru a concerta în grădina publică în zilele de duminica, înfrumusețarea orașului ș.a..

Pitorescul oraș de pe valea Bistriței, prin vestigiile și monumentele istorice pe care le avea, a însemnat întotdeauna un punct important pe harta excursiilor turistice și de studii organizate de elevi, studenți și cadrele didactice. Astfel, în anul 1900, profesorul universitar Grigore Tocilescu făcea împreună cu un grup de elevi o excursie de studii arheologice și istorice la Piatra-Neamț. Cu același scop, se vor efectual anual numeroase alte excursii, printre care mai putem aminti pe aceea din 1910 a elevilor de la Liceul Național din Iași și pe aceea din 1911 făcută de Asociația învățătorilor români din Câmpulung.

Prof. Gheorghe Radu