Silvian Man, originar din Neamț, dat afară de paznici după ce și-a depus candidatura la funcția de rector al UAIC Iași

S-au încins spiritele la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași după ce tânărul doctorand Silvian-Emanuel Man, originar din Neamț, și-a depus candidatura pentru funcția de rector.

La sfârșitul săptămânii trecute acesta a depus candidatura, însă Biroul Electoral Central al universității a respins-o.

„Sunt primul student care și-a depus vreodată candidatura pentru funcția de rector, cel puțin în România. Legea Educației Naționale nr. 1/2011 nu prevede cine anume poate candida și ocupa o astfel de funcție. Nu există nicio condiție de apartenență la corpul didactic. Universitatea Politehnica din București (UPB) și Universitatea Națională de Apărare „Carol I” (UNAP) au rectori care nu sunt cadre didactice. Cu toate acestea, Biroul Electoral Central (BEC) al universității mi-a invalidat candidatura. Voi contesta decizia și voi reveni cu explicații juridice pe această temă.”, precizează Silvian Man.

Silvian-Emanuel Man dorește, practic, schimbarea lui Tudorel Toader din funcția de rector al UAIC și îi aduce nenumărate reproșuri:

„Este în primul rând un manifest public față de lipsa de viziune pe termen lung pentru universitate a profesorului Tudorel Toader, care a fost de jure rector doar o treime de mandat. În celelalte două treimi a preferat să facă politică și să aducă prejudicii de imagine comunității academice prin încurcarea celor trei funcții (rector, profesor și ministru) și nesocotirea vocației de jurist. Nu cred că trebuie să mai dea cineva explicații pe acest subiect. Toader ar fi un bun director general administrativ. Dar nu un rector. Un rector trebuie să aibă viziune și să fie loial comunității academice. Toader a ratat, din perspectiva mea, în mare parte, principalele obiective manageriale propuse în 2016.”

Tânărul student doctorand continuă să explice viziunea lui și ce se arată în planul său managerial:

„Candidatura mea pune în dezbatere în spațiul public exact problema managementului academic și rolul studenților în guvernarea universitară: avem nevoie de o conducere universitară delegată strict de corpul profesoral (bazată, din păcate, de cele mai multe ori, pe structuri de putere și clanuri academice) și care să ofere aparența reprezentării sau avem nevoie de o conducere academică specializată, „out of the box”, dinamică și pe deplin răspunzătoare pentru orice în fața senatului universitar (a comunității academice)? Nu comentez calitatea actului managerial din UPB și UNAP. Dar în sistemul anglo-saxon managementul academic specializat și-a dovedit eficiența. Însă pentru a exista o astfel de abordare în România, consider că Senatul trebuie să aibă un rol de control extins asupra activității executivului într-o universitate.

Nu ascund faptul că în ultimele luni am încercat să identific un candidat la funcția de rector care să aibă capacitatea de a-l contracandida și a-l surclasa pe Tudorel Toader în cursa pentru rectorat. Nu am reușit. M-am lovit mereu de reticență și de fricile unor cadre didactice: „Are putere prea mare.”, „Are relații înalte, legături cu serviciile etc.”, „Dacă pierd mă poate distruge.” Am înțeles că mulți membri ai comunității academice nu pot ieși, din păcate, din această paradigmă a rețelelor de putere. Existența unor astfel de mentalități arată că, de fapt, în universitățile românești, nu există libertate academică. Văzând că nu candidează nimeni, am decis să candidez eu! Democrația universitară nu poate fi simulată, prin natura per se a universității. Este nevoie de dezbatere, pluralitate de idei și de alternative.

Mi-am schițat câteva idei (obiective, nu promisiuni) pe care mi-aș fi dorit să le regăsesc în planul managerial al unui candidat la funcția de rector. Este rușinos ca într-un plan managerial să se regăsească date copiate de pe site-ul universității și din legislație doar cu rol de acoperire volumetrică. Un program managerial trebuie să propună o viziune, dincolo de aspectele „edilitar-gospodărești”, care ar trebui să intre mai mult în atribuțiile unui director general administrativ, nu ale unui rector.

Așa am ajuns să alcătuiesc proiectul managerial în baza căruia mi-am depus candidatura. Nu este perfect și realizez că aș mai avea multe de adăugat. Dar nu am beneficiat de infrastructura universtății și nici de experiența vreunei poziții anterioare de management pentru a-l redacta sau de vreo echipă de candidatură, iar timpul a fost scurt. În aceste condiții, cred că m-am prezentat onorabil pentru că sunt doar gândurile mele curate, la care se adaugă problemele identificate direct sau prin discuții cu membri ai comunității academice. Voi reveni cu completări în cadrul dezbaterilor din comunitate.

Proiectul meu managerial se întemeiază pe ideea că bunăstarea unei instituții de învățământ superior nu trebuie să fie un scop în sine, ci o consecință firească a urmării unei viziuni, a unui „proiect de universitate”, a unui ideal spiritual.

Vreau în continuare, în ciuda tuturor dificultăților prin care am trecut și a oprobiului la care mă aștept să fiu supus de acum încolo, să încurajez în special profesorii și cercetătorii, dar și studenții, să fie mai vocali și să ia atitudine. Nimeni nu vă poate lua libertatea decât voi înșivă!

Candidatura mea oferă garanția unui om independent de orice interes de facultate, departament sau prietenie de lungă durată. Îmi doresc o universitate democratică, fără clanuri academice și rețele de putere. Universitatea trebuie să devină, în același timp, o republică a meritului și un regat al conștiinței.

Proiectul managerial vizează patru direcții principale:
I. Rectorul trebuie să fie la dispoziția comunității academice și un garant al autonomiei universitare, al libertăților academice și al bunei guvernări
II. Transformarea UAIC într-o universitate regională, a Europei de Est, relevantă din punct de vedere internațional;
III. Asigurarea învățământului centrat pe student, prin îmbinarea modelului humboldian cu cel anglo-saxon;
IV. Răspunderea publică și istorică a universității, transformarea ei în inimă a cetății.

Planul poate fi găsit și consultat aici, cu toate propunerile aferente: http://www.uaic.ro/…/Plan-managerial-candidatura-Silvian-Em…

Indiferent de cum se va termina povestea asta, am să îmi susțin în continuare principiile și idelile și am să rămân pe baricade, pentru a apăra autonomia universitară, libertățile academice, libertatea de expresie și libertatea de conștiință. Sistemul de învățământ superior românesc trebuie reformat radical. Legea Educației Naționale nr. 1/2011 (în varianta originală, nu modificată de „băieții deștepți” din educație) ne oferă toate instrumentele. Altfel, riscăm în lipsa unor elite autentice, să încetăm a exista ca națiune.

Le mulțumesc colegilor din Liga Studenţilor – LS IAŞI care de peste șase ani mi-au dat încrederea că un grup mic dar determinat poate să producă schimbări însemnate și să ofere un ideal studențimii române, dincolo de revendicări sociale.”, spunea Silvian Man pe 29 februarie.

Problemele continuă. Ieri, 3 martie, Silvian Man a spus că în continuare candidatura sa la funcția de rector al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (UAIC) este invalidată. Contestația a fost respinsă, dar nu pe fond. Doar din perspectivă procedurală.

Ba mai mult, acesta declară că în ziua depunerii candidaturii a fost luat pe sus de paznici pe motiv că nu s-a legitimat, deși este student al universității de 8 ani.

Iată ce a declarat Silvian Man în această privință:

„Sâmbătă am depus contestația pe e-mail și prin curierat rapid, registratura fiind închisă. Termenul de 24 de ore din Metodologia de alegeri pentru depunere a fost respectat și consider că ar trebui să se aplice regulile de procedură civilă privind calculul termenelor. Președintele Biroului Electoral Central (BEC) mi-a răspuns că art. 40 prevede că orice contestație se poate depune [doar] la registratură în max. 24 de ore și poate viza doar aspecte de procedură. În traducere liberă: nu ne interesează că registratura era închisă, tu trebuia să o depui la… registratură! Nu ai depus-o? Nu se ia în calcul! Respinsă!

Frizează orice logică! Aceasta este măsura „înțelepciunii juridice” a regimului impus de un fost procuror, avocat, judecător la CCR și ministru al Justiției. Aici nu mai este vorba despre mine. Se putea întâmpla oricui. Aici avem un caz clar de denaturare a artei juridice prin folosirea ei în scop personal. Exact de astfel de situații similare și interpretări juridice insidioase se izbesc permanent cadrele didactice și de cercetare de aproape patru ani, de când Toader a ajuns rector. Nu putem apăra democrația universitară dacă nu contestăm deciziile abuzive și nu combatem bullying-ul academic!

Voi continua demersurile pe cale judiciară, chiar dacă mi s-au transmis semnale că Toader, în baza relațiilor sale, ar putea interveni pe lângă judecători. Doar pentru faptul că există astfel de discuții este o dovadă în plus că justiția nu este, din păcate, pe deplin independentă.

Nu este singura mișcare proastă:

Vineri, după depunerea candidaturii, am fost ridicat de către agenții de pază ai universității și dat afară din corpul principal al instituției. Așa au primit dispoziție „de sus”, adică de la rectorat. Brusc, mi-au cerut să mă legitimez, dar doar cu carnet de student sau carte de identitate. Alt act nu era valabil. După 8 ani în UAIC, trebuie să fii legitimat. Dar doar tu, care te opui lui Toader, nu altcineva.

Este cel puțin a patra oară când Tudorel Toader folosește agenții de pază pentru a mă îndepărta din instituție și a-mi bloca accesul în universitate deși ar trebui să am acces la toate spațiile. Vă dați seama ce penibil mă simt când trebuie să ajung la vreo bibliotecă sau la vreun birou și efectiv nu am cum?! Brusc, mă trezesc urmărit prin universtiate că trebuie să părăsesc clădirea din… motive de securitate!

Tudorel Toader calcă în picioare democrația universitară și dovedește că nu are nicio noțiune despre respectarea drepturilor și libertăților academice. Nu are niciun respect pentru libertatea de opinii, libertatea de expresie. El nu vrea pluralism. Ci tudorelism!

Iată că în 2020, într-o universitate publică din România, rectorul își arogă dreptul de a face uz de agenții de pază pentru a-l da afară de pe holurile instituției pe „studentul incomod”.

Cu asemenea „management universitar” și respectare a drepturilor și libertăților academice ne mirăm după de ce universitatea nu mai este nici măcar în top 1000 mondial…

Vă mulțumesc și vă sunt recunoscător pentru mesaje și încurajări! Tot răul care s-a scurs în societatea noastră în ultimele decenii vine din universități, pentru că instituțiile academice nu mai au ideal și au capitulat în fața găștilor care promit beneficii financiare de moment, în schimbul cedării din drepturi și libertăți (cumpărarea tăcerii) și a amânării perpetue, sine die, a prosperității intelectuale și financiare pe termen lung.

Iar tot din universități trebuie să pornească și însănătoșirea morală!

Atașez aici textul contestației mele:

Metodologia de organizare a alegerilor pentru structurile și funcțiile de conducere academică la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (denumită de acum înainte Metodologia) este un act administrativ cu caracter normativ emis de către UAIC, care trebuie să se supună normelor legale de rang superior în vigoare, în situația de față fiind vorba despre Legea Educației Naționale nr. 1/2011 (lege cu caracter organic) și Ordinul Ministrului Educației și Cercetării Științifice nr. 3751/29.04.2015 de aprobare a Metodologiei-cadru referitoare la procesul de stabilire și de alegere a structurilor de conducere și funcțiilor de conducere la nivelul instituțiilor din sistemul național de învățământ superior (publicat în MO, partea I, nr. 336/18.05.2015).

La art. 207 și 213 din Legea 1/2011 care reglementează care sunt structurile și funcțiile de conducere academică, precum și atribuțiile rectorului, nu există nicio limitare, iar la fel de bine nici în art. 12-14 și urm. din OMECȘ nr. 3751/2015.

Mai mult, art. 199 alin. (1) din Legea 1/2011 consacră faptul că „studenții sunt considerați parteneri ai instituțiilor de învățământ superior și membri egali ai comunității academice”.

Art. 8 alin. (2) din Metodologie prevede că „în structurile de conducere vor fi alese persoane cu prestigiu științific și didactic, cu autoritate morală și care au făcut dovada, în activitatea anterioară, de aptitudini manageriale sau de reprezentare, după caz”.

Condiția prestigiului științific și didactic nu este niciunde reglementată în lege, în vreo Hotărâre de Guvern sau în vreun ordin de ministru al Educației, iar sintagma prestigiu științific și didactic nu este definită în niciun fel și nici nu se oferă niște standarde minimale, ceea ce înseamnă că norma nu este clară și nici predictibilă.

În ceea ce privește al doilea motiv de respingere a candidaturii mele, bazat pe anexa III – formularul de depunere a candidaturii, aceasta poate cu greu fi considerată parte a actului administrativ cu caracter normativ, din moment ce nu exista în prevederile exprese ale actului (capitole, articole, paragrafe) o interdicție pentru toți subiecții de drept care nu sunt cadre didactice sau de cercetare ale UAIC. Formularul de depunere a candidaturii nu poate impune, prin sine însuși, norma că doar profesorii și cadrele de cercetare pot depune candidatura pentru funcția de rector.

Totodată, formularul intră în contradicție cu norma de la art. 8 alin. (2) din Metodologie, întrucât utilizarea sintagmei „prestigiu științific și didactic” este de natură restrictivă, în sensul că exclude dreptul cercetătorilor științifici de a candida la conducerea UAIC, deși formularul „le-ar acorda” acest drept.

În lipsa unei interdicții exprese a legii de limitare a dreptului studenților, doctoranzilor sau oricărei persoane de a candida, a fi aleși și a ocupa funcția de rector, și având în vedere caracterul ei general, se aplică principiul de drept ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus (unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem).

A se vedea situația practică, de la Universitatea Politehnica din București (UPB) și Universitatea Națională de Apărare „Carol I”, unde rectorii nu sunt nici cadre didactice, nici cadre de cercetare.”

Alegerile pentru noul rector al UAIC Iaşi vor avea loc pe 11 martie. Dosarele validate sunt cele ale lui Tudorel Toader şi a profesorului Adrian Muraru, de la Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social Politice, precizează Mediafax. Presa națională precizează că Tudorel Toader nu a dorit să comenteze cele întâmplate.