Sfinţii Mucenici Ermil şi Stratonic

Sfinţii Ermil şi Stratonic au trăit în ţinutul Iliricului şi al Dunării de Mijloc, în timpul persecuţiilor împotriva creștinilor declanşate de împăratul Licinius (230-325).
Sfântul Ermil avea credința creștină și slujea ca diacon. Acesta a fost chemat înaintea împăratului ca să dea mărturie despre necinstirea idolilor. Sfântul Ermil, ajuns în faţa împăratului, a spus că slujeşte numai Dumnezeului nevăzut, nu zeităţilor surde şi neînsufleţite, făcute de mâini omeneşti, din lemn ori din pietre, despre care „mai curând te apucă râsul cât de neputincioase sunt, iar nu să te închini lor”. În urma acestei mărturisiri, împăratul a poruncit să fie bătut peste faţă cu un bici de metal şi să fie întemniţat.
După trei zile de stat în temniţă este întrebat dacă refuză închinarea la Hristos. Pentru că nu se leapădă de cinstirea lui Hristos este supus altor chinuri. În urma acestor pătimiri, temnicerul Stratonic a simţit prin Duhul Sfânt durerea diaconului Ermil şi s-a îngrijit de rănile acestuia.
Este văzut de un ostaş şi pârât împăratului că se ocupa de vindecarea sfântului Ermil. Împăratul, văzând că cei doi nu leapădă credinţa în Hristos, a poruncit să fie omorâţi prin înec. Au primit moartea mucenicească în ziua de 13 ianuarie 303 și au fost îngropați aproape de cetatea Singidunum (Belgradul de astăzi).