Sfântul Sfințit Mucenic Simeon, episcopul Persiei
Sfântul Sfințit Mucenic Simeon, episcopul Persiei, pomenit în calendarul creștin ortodox la 17 aprilie, face parte dintre creștinii care au suferit în timpul persecuțiilor declanșate de regele persan Sapor al II-lea.
În primele veacuri din istoria Bisericii, creștinismul s-a întins prin Mesopotamia, spre est în Persia și spre sud-est în regiunea caldeiană, unde s-au înființat comunități creștine la Seleucia și Ctesifon.
Mai târziu după Edictul de la Milan (313), care a conferit creștinismului statutul de religie legală sau licită, creștinii au început să fie considerați de către perși spioni ai Imperiului Roman. La această poziție a autorităților ce a dus la persecutarea creștinilor, s-au raliat și slujitori ai cultului mazdeean și evreii care trăiau în această zonă, încurajând declanșarea persecuțiilor.
Deci, împăratul a pus mai întâi impozite mari și grele asupra creștinilor și a numit vameși necruțători pentru a le aduna, obosind cu mari greutăți pe credincioși. După aceea, a început fără reținere să-i ucidă pe preoții și pe slujitorii Bisericii, să-i jefuiască averile și chiar să dărâma bisericile.
Pe Sfântul Simeon, episcop al cetăților persane Ctesifon și Salic, ca pe un dușman al perșilor a poruncit să-l prindă și să-l aducă la el. Și fiind adus înaintea împăratului, împreună cu doi preoți, Avdelae și Anania, prins și legat cu lanțuri de fier, nu numai că nu s-a înfricoșat de mânia aceluia, dar nici nu i s-a închinat.
Întrebat fiind pentru ce nu se închină împăratului căruia de atâtea alte ori i s-a închinat, Sfântul Simeon a răspuns că mai înainte n-a fost adus la împărat în acest fel, și se închina, dând vrednică cinste împărăției lui.
Dar acum, de vreme ce este adus ca să se lepede de Hristos, nu poate să se închine vrăjmașului Dumnezeului său.
Sfântul Simeon și cei doi preoți împreună cu mulți alți creștini au fost uciși prin tăierea capului. Mulțimea de creștini a fost ucisă în ziua Patimilor lui Hristos și la praznicul Paștilor.
Majoritatea suntem de acord cu lemnul si spatiile mici, mai putin cu semnificatia masonica a ceea ce se afla la 2 m sub pamant. Lese este exemplul unui roman obisnuit, dus de nas si pacalit prin omisiune, pentru a fi impotriva unei Catedrale a Neamului, echivalentul unei Notre-Dame, care, din cate stiu, e din lemn si in spatii mici. Noi nu am avut timp de catedrale si palate, aparand de turci, tatari si alte neamuri expansive/expandate, Europa. Intre timp, Europa si-a pierdut din directie, fiind si ea capusata da interese corporatiste si „iluminate”. Insamantarea discordiei, a samantei raului in general, nu corespund(e) spiritualitatii poporului roman. Experimentele la care sunt supuse popoarele nu vin bine si poporului roman. Imperii sau popoare expandate au ce da cetatenilor lor pentru a-i adormi si a nu avea pretentii la conducerea reala politica. Cei ca noi, primiti pentru a fi piata de desfacere si experimente (cum s-a vrut si se va mai dori a fi cel cu cipurile, aprobat de Base si Daniel), nu vom fi „o tara ca afara” niciodata sub tutela ruseasca, americana, germana sau masonica, in general. Ar insemna sa le facem concurenta, culmea, celor care ne conduc intr-un mod subtil uneori sau vizibil, ca acum. Discordia religioasa e cea care a rezolvat ieftin (cateva milioane de dolari) Jugoslavia. Baietii merg si pe repetarea unor experimente reusite (Revolutia ’89 – Euromaidan). Am dorit foarte mult „intrarea”in Europa, dar nu intr-o Europa FALSA si capusata, dupa modelul masonic american (a se vedea formarea peste noapte a PDL si, idem, a PNL de acum), ca pas urmator spre „globalizare” (spre introducerea sistemului de control si influentare, pe etape, pentru subordonarea omenirii). Chiar daca nu accept unele practici si dogme religioase (Isus, la camasa sa, nu avea buzunare; nu stiu nici firma care a facut camasa), nu pot sa musc momeala de „2 lei” aruncata de cei care au dus de zeci de ori suma „lui Irimescu” IN AFARA si sunt „sfinti”. Dar cu „lumina” intunecata.