Sf. Cuv. Pahomie cel Mare

Sfântul Cuvios Pahomie cel Mare este pomenit în calendarul creștin ortodox la 15 mai.
Este considerat întemeietorul monahismului chinovial. Sfântul Pahomie a adunat într-o singură obște mai mulți monahi, rânduind pentru toți un regulament de viață în comun.

Pahomie s-a născut în Tebaida de Jos (Egipt), în timpul împăratului Constantin cel Mare (306-337),  din părinți păgâni, și a primit o aleasă educație, fiind instruit în cele ale filosofiei vremii și culturii sale. A fost soldat, ulterior s-a botezat și a plecat în pustia egipteană.

Fiind înconjurat de monahi care voiau să i se facă ucenici, Sfântul Pahomie a înființat o mănăstire cu viață de obște, în care întreaga activitate se desfășura după un regulament strict, o „pravilă” obligatorie pentru toți.

În anul 346, Pahomie conducea aproape trei mii de călugări. Acesta a fost și anul în care a fost infectat cu o formă de ciumă. Ucenicul său apropiat, Sfântul Teodor (17 mai), l-a îngrijit cu o dragoste de fiu. Sfântul Pahomie a murit în jurul anului 348 și a fost îngropat pe un deal din apropierea mănăstirii.