Senatul, for decizional, a adoptat legea privind CARANTINA și IZOLAREA
Legea privind carantina și izolarea a intrat joi seară la votul final în Senat. (vezi aici procesul legislativ)
Raportul legii a fost modificat de senatorii juriști, care au adoptat mai multe amendamente. (click aici pentru a vedea lista cu amendamente)
Senatul, în calitate de cameră decizională, a adoptat legea privind carantina și izolarea cu 115 voturi pentru, 8 împotrivă şi 3 abțineri.
Legea poate fi contestată la CCR.
Președintele Comisiei Juridice, Robert Cazanciuc, conform hotnews.ro:
„După un maraton de dezbateri am reușit să finalizăm raportul Comisiei juridice asupra legii carantinei. Proiectul a suferit modificări în proporție de 90%, față de forma trimisă de guvern. (…)
Guvernul a trimis către Parlament un proiect extrem de șubred, fără niciun fel de preocupare pentru drepturile fundamentale. Am reparat în Comisia juridică aceste nedreptăți, oferind în același timp autorităților pârghiile pentru a fi eficiente împotriva pandemiei.
După cum știți, am eliminat din proiect acea posibilitate ca statul să confiște bunuri sub motiv de pandemie. Am eliminat posibilitatea izolării doar pe suspiciuni. Am definit foarte clar noțiuni referitoare la ce înseamnă simptomatologia unor boli
Riscurile privind carantina au fost clar stabilite prin procedură- statul nu poate impune oricând și oricum carantina unei persoane. O persoană nu poate fi izolată doar pentru o simplă suspiciune.
În cazul infectării ambilor părinți, statul nu poate lua copilul în grijă fără acordul lor, iar ei pot opta să îl lase în îngrijire familiei sau unor apropiați.
Sunt și două proceduri judiciare de contestare a acestei legi.
Nicio persoană în cazul căreia s-a stabilit că prezintă un risc de transmitere comunitară a unui virus nu va putea umbla nestingherită pe stradă, punându-i în pericol pe ceilalți. Prin consimțământul dat, persoana infectată își asumă să respecte anumite reguli de distanțare socială atunci când medicii apreciază că izolarea se poate face la domiciliu sau într-o altă locație.”
Ce se înţelege din următorul paragraf din articolul 8 menţionat mai jos din Legea privind carantina şi izolarea, dacă accepţi să stai acasă în izolare nu te mai internează în spital?
„Izolarea persoanelor prevăzute la alin. (1) se instituie cu acordul persoanelor supuse examinării, iar în lipsa acestuia, în condiţiile alin. 6, într-o unitate sanitară sau, după caz, într-o locaţie alternativă ataşată unităţii sanitare, stabilite conform alin. (2), pentru cel mult 48 de ore”
Dar din următorul paragraf ce se înţelege de vreme ce stai izolat, ce cale, ce rată? „Izolarea la domiciliu sau la locaţia declarată nu poate fi dispusă în situaţiile în care informaţiile ştiinţifice oficiale referitoare la tipul agentului înalt patogen, calea de transmitere şi rata de transmisibilitate impun izolarea persoanelor exclusiv într-o unitate sanitară sau o locaţie alternativă ataşată acesteia.”
Art. 8
Izolarea se instituie pentru persoanele bolnave cu semne şi simptome sugestive specifice definiţiei de caz, precum şi pentru persoanele purtătoare ale agentului înalt patogen chiar dacă acestea nu prezintă semne şi simptome sugestive.
Lista bolilor infectocontagioase pentru care se instituie izolarea persoanelor la domiciliul acestora, la locaţia declarată de acestea sau, după caz, în unităţi sanitare sau în locaţii alternative ataşate acestora, precum şi lista unităţilor sanitare de bază în care se tratează persoanele bolnave se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. Pentru a asigura un echilibru corect între nevoia de a preveni răspândirea unei boli infectocontagioase cu risc iminent de transmitere comunitară şi dreptul la libertate al persoanelor, măsura izolării se instituie în funcţie de boala infectocontagioasă, stabilită potrivit alin. (2), cu respectarea următoarelor standarde necesare exercitării drepturilor şi libertăţilor fundamentale:
a)Măsura să fie dispusă pe durată limitată, în mod nediscriminatoriu şi proporţional cu situaţia de fapt care o determină;
b)Măsura să aibă ca scop prevenirea răspândirii unei boli infectocontagioase, periculoase pentru siguranţa persoanei şi sănătatea publică;
c)Măsura să fie instituită pentru a proteja interesul public şi să nu determine un dezechilibru între nevoia de protejare a sănătăţii publice şi imperativul respectării libertăţii persoanei.
Izolarea persoanelor prevăzute la alin. (1) se instituie cu acordul persoanelor supuse examinării, iar în lipsa acestuia, în condiţiile alin. 6, într-o unitate sanitară sau, după caz, într-o locaţie alternativă ataşată unităţii sanitare, stabilite conform alin. (2), pentru cel mult 48 de ore, exclusiv în vederea efectuării examinărilor clinice, paraclinice şi a evaluarilor biologice, atunci când medicul constată riscul de transmitere a unei boli infectocontagioase cu risc iminent de transmitere comunitară.
La expirarea termenului de 48 de ore, pe baza examinărilor clinice şi paraclinice şi dacă se menţine riscul transmiterii bolii infectocontagioase cu risc de transmitere comunitară, medicul recomandă prelungirea măsurii izolării într-o unitate sanitară sau într-o locaţie alternativă ataşată unităţii sanitare ori, după caz, la domiciliul persoanei sau la locaţia declarată de aceasta.
Izolarea la domiciliu sau la locaţia declarată se instituie dacă riscul contaminării altor persoane sau al răspândirii bolii infectocontagioase este redus. Izolarea la domiciliu sau la locaţia declarată nu poate fi dispusă în situaţiile în care informaţiile ştiinţifice oficiale referitoare la tipul agentului înalt patogen, calea de transmitere şi rata de transmisibilitate impun izolarea persoanelor exclusiv într-o unitate sanitară sau o locaţie alternativă ataşată acesteia.
(6) În situaţia în care persoanele prevăzute la alin. (1) refuză măsura izolării instituite conform alin. (3) sau recomandate conform alin. (4), după caz, sau dacă persoanele nu respectă măsura izolării instituite la domiciliu sau la locaţia declarată pe durata acesteia, deşi au consimţit-o anterior, medicul sau, dupa caz, organele de control informează de îndată direcţia de sănătate publică judeţeană sau a municipiului Bucureşti, care poate confirma sau infirma măsura izolării instituită sau recomandată după caz, în unitatea sanitară sau într-o locaţie alternativă ataşată acesteia, printr-o decizie cu caracter individual. Decizia va conţine menţiuni cu privire la data şi emitentul actului, numele şi datele de identificare a persoanei izolate, durata măsurii şi calea de atac prevăzută de lege. Decizia se emite cu celeritate în cel mult 24 de ore de la informarea făcută de medic sau, dupa caz, de organele de control şi se comunică de îndată persoanei în cauză. În scopul prevenirii răspândirii bolii infectocontagioase, până la comunicarea deciziei care infirmă măsura izolării instituită sau recomandată potrivit alin. (3) sau alin. (4) ori până la comunicarea hotărârii primei instanţe de revizuire sau încetare a măsurii izolării instituite sau prelungite în unitatea sanitară sau în locaţia alternativă ataşată acesteia, persoana în cauză nu poate părăsi locaţia unde se află izolat, fără încuviinţarea medicului sau a reprezentantului direcţiei de sănătate publică.