Securistii si mercenarii din spatele oamenilor politici

Zilnic vedem tot felul de politicieni, unii mai „dotati” ca altii, care se angreneaza in tot felul de conflicte, majoritatea de natura mediatica. Cum e normal in fiecare razboi, politicienii naravasi aduna in jurul lor armate de jurnalisti, securisti sau alte forme de viata pentru a le folosi in razboiul cu adversarii politici.
Desi razboaiele politice par lucruri firesti in Romania, unii politicieni care au probleme cu rationamentul  incep sa isi construiasca grupuri „para-militare” pentru a le folosi in atacul si anihilarea oricarui oponent. Aceste grupuri sunt de regula compuse din minimum un organism media, cativa avocati, juristi, consilieri personali si foarte multi turnatori.
Un astfel de grup, odata constituit, este condus de regula de persoane care au lucrat in securitate, armata sau militie si care organizeaza totul dupa reguli militaresti spraveghind draconic activitatea „colaboratorilor” si veghind militieneste tot ce misca in jurul politicianului care-i hraneste.
Reversul medaliei este unul devastator pentru politicianul ce pune pe picioare si finanteaza o astfel de grupare pentru ca finalul nu poate fi decat unul dramatic, politicianul ajungand sa isi distruga propria viata si alaturi de ea vietile tuturor prietenilor si rudelor. Sigur va veti intreba de ce .
O astfel de grupare, odata creata, incepe sa munceasca cu eficienta si sa „lichideze” toti dusmanii, caci „mercenarii”  sunt platiti sa mearga pe front, nu sa mulga vacile la ferma sefului.
Odata ce au pus in functiune sistemul de anihilat dusmanii, „mercenarii” trebuie sa isi justifice in continuare banii primiti si trec la etapa a doua prin care terorizeaza prin supravegheri si controale toti subalternii „sefului”, creand inevitabil o imagine de dictator a acestuia. Dupa ce termina cu subalternii omului politic si le monteaza camere de luat vederi si in locurile unde se schimba, se trece la a treia etapa de justificare a banilor primiti, etapa in care se cauta toti potentialii viitori dusmani, toti cei care se opun macar cu vorba sau carcotesc la adresa „sefului”. Dupa identificarea elementelor subversive, „mercenarii” actioneaza exact ca securitatea si militia comunista, „convingandu-i”  pe cei care se opun sistemului ca nu e sanatos ceea ce fac.
Ei bine, de abia dupa ce „mercenarii” au terminat tot ce aveau de facut, incepe distrugerea vietii celui care-i plateste, a familiei acestuia si a tuturor cunoscutilor, caci „mercenarii” raman brusc fara ocupatia de baza si simt ca daca nu mai sunt razboaie si nimeni nu il mai deranjeaza pe „sef”, acesta nu va mai avea motiv sa-i finanteze,  drept pentru care, cu mult exces de zel „mercenarii” incep sa inventeze razboaie sau, si mai rau, sa le provoace. Uite asa, omul politic „proprietar” de „mercenari”  incepe sa fie decimat de propriile trupe formate din oameni care nu stiu sa faca altceva decat actiuni securistice si sunt fortati de acest handicap ocupational sa provoace incontinuu razboaie ca sa aiba de lucru.
Inevitabil, toti oamenii politici care au adunat in jurul lor „mercenari” au sfarsit rau, tragand in iadul creat de ei  familia, prietenii si chiar oamenii onesti din jurul lor. Axiomatic, dupa disparitia celor care au creat si finantat astfel de „grupuri paramilitare”, familia deconteaza inca cel putin o generatie problemele create de razboaiele castigate sau pierdute de cel care, crezandu-se un mic Dumnezeu, s-a inconjurat doar de fronturi deschise pe toate planurile.
Cea mai mare problema totusi nu este aceea ca un nebun ar ajunge sa fie distrus de  razboaiele provocate de proprii oameni. Problema este ca in urma nebunului raman multe victime colaterale si o familie care  va deconta toate pagubele atat materiale cat si morale provocate de „mercenarii” zelosi.
Acest articol nu este adresat nebunilor care finanteaza „mercenari” caci ei sunt prea fascinati de propria jucarie paramilitara ca sa inteleaga ce li se intampla, ci pentru cei care se gandesc ca aceasta ar fi calea spre succes. Va spun eu, fiecare „mercenar” hranit este un pas spre infern.

Iosub Robert

PS: Ma amuz la gandul ca mercenarii vor omite sa puna acest articol in mapa de revista presei .