Școala: o formă fără fond

Fiecare elev aspiră să aibă parte de cei mai devotați, talentați și pasionați profesori pentru a avea o cultură generală cât mai vastă și o experiență școlară cât mai plăcută. În schimb, ei rămân ori cu așteptări prea ridicate, ori cu amenințări de genul „țara vă vrea proști” sau „veți deveni analfabeți funcționali”. Toate aceste aspecte duc întotdeauna la aceeași întrebare: cum ar trebui să se comporte un profesor?

Note pe ochi frumoși… sau nu

Am fost învățați: „Carnetul de elev este oglinda activității școlare și a conduitei elevului.” Dar dacă în catalog apare ici colo câte un 4 sau un 2, poate fi de fapt oglinda stării profesorului din ziua respectivă. Dacă profesorul are o zi proastă sau se prezintă nervos la ore, se întâmplă des să folosească notele mici ca sancțiune, de cele mai multe ori elevii fiind nevinovați. Odată cu acest fenomen apare și severitatea absurdă. Există și cazul în care și notele de 10 să nu fie meritate, doar din prisma faptului că „e un elev bun… se vede că se străduiește”. Oare nu toți elevii se străduiesc? Notele au devenit un scop în sine și nu mai reflectă de mult nivelul real de cunoștințe al elevului.

Favoritismul îl lăsăm acasă

Cu toții trăim cu impresia că școala este un loc unde toți sunt tratați egal. Dar, de fapt, este locul unde totul se face într-o manieră subiectivă, unde mai mulți factori precum statutul social, simpatia și meditațiile private intervin și au drept consecință tratament inegal, demotivare, performanță scăzută și stres sporit. Acesta este alt caz unde notele sunt folosite nedrept, în funcție de preferințele personale. …

Fără victime colaterale

Un alt aspect care nu le convine elevilor este noțiunea de „test surpriză”, în special atunci când este folosit sub formă de pedeapsă. Să ne imaginăm că, într-o clasă, câțiva elevi nu și-au făcut tema, iar profesorul, uimit și totodată dezamăgit, spune clasica replică: „scoateți o foaie de hârtie”. Practic, se merge pe principiul „toți pentru unul și unul pentru toți”, care, în esență, este un lucru foarte bun, ce încurajează ideea de unitate; în realitate, se obține contrariul: dezbinarea colectivului de elevi. Sancțiunea trebuie aplicată nominal, doar elevului care a greșit.

Respectul se câștigă, nu se impune

Respectul și încrederea sunt două concepte fundamentale și interdependente. Ele funcționează ca un sistem cu dublu sens: respectul oferă cadrul moral și valoric, în timp ce încrederea aduce componenta practică și predictibilitatea într-o relație (fie personală, fie profesională). Cine a spus că profesorii trebuie respectați doar din punctul de vedere al statutului, al vârstei și al studiilor superioare? Pentru crearea unui mediu de învățământ cât mai confortabil, respectul trebuie să fie reciproc, pentru a duce ulterior la câștigarea încrederii de ambele părți.

Mai sunt multe de menționat: că materia trebuie explicată, nu dictată din cărți sau manuale,, sau că într-o generație atât de schimbătoare elevii au nevoie de profesori deschiși la minte și înțelegători, dar dintre toate aceste aspecte, accentul trebuie pus pe egalitate, comportament, note, respect și încredere.

„Școala cea bună e aceea în care și școlarul învață pe profesor.”- Nicolae Iorga

Sofia Chiriac