Sărbătoarea Sânzienelor: tradiții și obiceiuri

Ziua de 24 iunie este cunoscută, în calendarul popular, sub denumirea de Sânziene sau Drăgaica, sărbătoarea fiind asociată Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul și Aducerii Moaștelor Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava.

Sărbătoarea de Sânziene este considerată cea mai importantă a verii.

Conform tradiției, atunci se deschid porțile cerului și lumea de dincolo vine în contact cu cea pământeană.

Sânzienele plutesc în aer sau umblă pe pământ în noaptea de 23 spre 24 iunie, cântă și dansează, împart rod holdelor, umplu de fecunditate femeile căsătorite, înmulțesc animalele și păsările, umplu de leac și miros florile și tămăduiesc bolile și suferințele oamenilor.

Spre deosebire de Rusalii, care sunt reprezentări fantastice aducătoare de rele, Sânzienele sunt zâne bune. Atunci când nu le este respectată sărbătoarea devin surate cu Rusaliile și devin forțe dăunătoare stârnind din senin vijelii și aduce grindină, lăsând câmpul fără de rod și florile fără de leac.

În noaptea de Sânziene, fetele tinere îşi pot afla ursitul, urmând diferite practici sau ritualuri.

Pentru a-și afla ursitul, fetele tinere își pun un buchet de sânziene sub pernă, iar dacă coroniţele împletite şi lăsate peste noapte în grădini au rouă dimineaţă înseamnă că în această vară se vor căsători.

Cine nu respectă Drăgaica poate avea parte de multe nenorociri: cel care spală, coase sau mătură în acea zi poate muri fulgerat.

Sărbătoarea Sânzienelor marchează mijlocul verii, fiind momentul optim pentru culegerea plantelor de leac. Această zi este cunoscută în popor și sub denumirea de „Amuțitul Cucului”. Se crede că dacă cucul încetează să cânte înainte de Sânziene, vara va fi secetoasă.