Lectia Sarei Stroici
Accidental, m-am lovit de cateva imagini infatisand-o pe violonista Sarah Stroici cantand printre ruinele Casei de Cultura din localitatea Roznov.
Ideea acestui gest apartine domnului Vali Pricope si este o urmare a faptului ca in data de 5 iulie 2013 a mai fost daramata, in Romania, o Casa de Cultura: cea din localitatea Roznov.
Silueta singuratica a violonistei are valoare simbolica. Este fix ce a mai ramas din societatea civila romaneasca, fata in fata cu deculturalizarea Romaniei.
Acest gest nici nu mai necesita comentarii. Am sa adaug totusi cateva idei. Am sa spun, lucruri care nu se spun poate niciodata in mediul artistic nemtean si in general in cel romanesc.
Trebuie spuse, cred eu.
Gestul Sarei Stroici depaseste domeniul muzical. Are valoare de happening artistic si poate fi inclus fara jena in orice manual de istoria artei contemporane. Este foarte asemanator cu cel al celebrului muzician cantand in metroul american. Si ar trebui sa merite atentie identica.
Este un act muzical si vizual. Este VIU si este o reflexie a ce se intampla in societatea in care traim. Este de o simplitate geniala.
Este un adevarat eveniment artistic infinit mai de calitate decat zecile de expozitii ale noastre, obisnuitilor artisti romani, care mimam curente din vest din anii 1900 toamna si pretindem ca ne apartin. Mancam piscoturi la vernisaje, discutam despre cautarile artistului contemporan… cautari atat de profunde incat in loc sa reflecte societatea in care traiesc, artistii devin complet autisti la dramele Romaniei si se focuseaza pe capite de fan, flori, nuduri, icoane si alte clisee care se VAND bine, abandonand de fapt complet zona experimentelor artistice si a inovatiilor in arta.
„Arta este copilul vremii sale”, definea Paul Klee arta. Arta romaneasca a devenit mai defecta decat societatea pe care o reprezinta, fiind in mare masura complet nesimtita la dramele Romaniei actuale si reprezinta cel mai des Romania din peisajele secolului trecut sau curente artistice la moda prin anii 50 in vest.
Acest gest, este dupa parerea mea, cel mai notabil eveniment artistic nemtean din ultimii ani si ne da o lectie dureroasa noua plasticienilor.
Grigore-Enescu Madalin
(articol de la cititori)
(Fotografii: Vali P.)
D-l Grigore-Enescu Madalin nu o poate invita pe distinsa artista Sarah Stroici sa interpreteze si in comuna Zanesti ,la Caminul Cultural…ce mai are „o chemare si se darama singur „???CAMIN CULTURAL ce cu”onor” cativa ani a fost condus de stimabilul tata al dumnealui{STELIAN GRIGORE} care mai nou, conduce CASA DE CULTURA A SINDICATELOR PIATRA NEAMT ?!?
Domnule D.V. (imi cer scuze daca va confund stilul si printr-o eroare nu sunteti dumneavoastra, ziaristul, iubitor de pseudonime).
Sunt absolut convins ca aveti potentialul si pozitia sa faceti mai multe decat mine. Eu nu am putut decat sa predau (voluntar) timp de 2 ani la caminul cultural Zanesti, in cadrul cercului de pictura si sa tehnoredactez (voluntar) ziarul si site-ul Caminului Cultural Zanesti din acea perioada.
Adaug ca, (din pacate), in sprijinul celor tocmai afirmate mai sus, puteti vizita online site-ul activitatii caminului cultural din acea perioada, poate va inspira, dar din nou sunt convins ca aveti dumneavoastra in pregatire unul mai actualizat.
http://www.reflexe.bizant.ro/
Si chiar si in cazul in care nu sunteti aceea persona, va rog sa va manifestati intentiile pozitive facand ceva. Noi asta am facut. Atat am putut. Si nu ne este jena cu ce am facut. Din contra.
Succes!
Am o rugaminte redactiei ziarului. Tocmai am aflat cine este fotograful si initiatorul acestei actiuni. Cel care a avut ideea. Este domnul Vali Pricope. Va rog daca puteti adauga in articol acest lucru de exemplu la fraza:
„Ideea acestui gest apartine domnului Vali Pricope si este o urmare a faptului ca in data de 5 iulie 2013 a mai fost daramata, in Romania, o Casa de Cultura: cea din localitatea Roznov”.
Va multumesc si ma iertati ca am aflat abia dupa publicare acest lucru.
Va multumesc in primul rand ca ati lamurit cititorul cine este exact autorul fotografiilor.
Meritul meu insa este minor si vreau sa punctez ca nu am avut, din pacate, nici o implicatie in acest happening artistic.
Am simtit doar nevoia/necesitatea sa reliefez acest gest, mai ales in contextul in care presa nemteana l-a tratat cu tacere si dezinteres.
Mi s-a parut necesar ca cineva sa scrie despre acest eveniment, un act artistic infinit mai modern si sensibil cu dramele culturii romanesti, dupa cum punctam si in articol, decat multe alte manifestari artistice din judetul nostru.
Foarte percutant acest protest-manifest! Fara indoiala că um merit special il are si maestrul-fotograf, dl. Vali P.(poate fi vorba de un cunoscut artizan al imaginii-foto, dl. Vali Provolovici, care a realizat reportaje foto si video inclusiv in Insula Pastelui si Peru, printre monumentele stravechilor civilizatii precolumbiene, inca si aztece!) FELICITARI PENTRU ARTICOL SI CALITATEA INITIATIVEI! Felicitari domnilor Enescu Madalin si Vali P. Felicitari domnisoarei Sarah Stroici!