Să ne cunoaștem scriitorii: Interviu cu Liliana Roibu din Piatra-Neamț, realizat de Sibiana Mirela Antoche

0
Sibiana Mirela Antoche

Sibiana Mirela Antoche, jurnalist și membru UZPR (Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România), este coordonatoarea proiectului ,,SĂ NE CUNOAȘTEM SCRIITORII!”, născut din necesitatea promovării autorilor contemporani, cunoscuți și mai puțin cunoscuți, în plan național și internațional, deschizându-le fereastra spre a le fi cunoscută atât activitatea literară, cât și cea cultural-artistică. Așa a luat naștere „Zidire în etern” , un volum de interviuri, care aduce în atenția cititorului întreaga activitate literară a celor care s-au înscris în proiect.

Proiectul include și alte mijloace de promovare a scriitorilor, cum ar fi publicarea interviurilor în reviste literare și în ziarele din localitățile de reședință.  

În rândurile de mai jos puteți citi un amplu interviu al unei scriitoare din Piatra-Neamț, Liliana Roibu, realizat de Sibiana Mirela Antoche. (N.R.)

S.M.A.: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să vă cunoască, ne puteți spune câteva lucruri despre dumneavoastră? 

   L.R.: M-am născut în Bucovina, la Crucea, 15 februarie 1968, într-o familie unită, iubitoare, cu patru copii, eu fiind al doilea între cei trei fraţi. Sunt fiica lui Anton şi Elena Nemţanu, căsătorită cu Roibu Vasile, mamă a trei fii cu nume de ierarhi: Vasile, Grigorie şi Ioan. Am absolvit Academia de muzică „Gheorghe Dima” Cluj Napoca, sunt licențiată în Muzică, absolventă de Canto popular, absolventa Liceului de Matematică-Fizică „Dragoș-Vodă”, Câmpulung Moldovenesc. Absolventa cursurilor intensive „Birotică-Secretariat”, „Contabilitate”, „Jurnalism și Comunicare media”, „Comunicare în Afaceri”, „Prim ajutor”, „Leadership și management educațional” și a peste 20 de cursuri de Formare continuă la Piatra Neamţ şi Craiova. Profesor, muzician, dirijor, scriitor, poet, redactor, folclorist, traducător, compozitor, critic de artă și literatură, reporter, publicist, redactor, interpret de muzică populară, cantautor.

Liliana Roibu

Locuiesc în municipiul Piatra Neamţ, ca să poetizez puţin, sunt acea Sirenă care unduieşte ameţitoare prin valurile apelor repezi de munte, din când în când, ies pe stânca de la Poalele Ceahlăului, cu versul sfâşietor de glas în cânt vrăjit.

Autor de cărţi ştiinţifice, volume de poezii, eseuri, coautor în 35 de antologii, coordonator Antologia de poezie internaţională „ODYSSEY Anthology World Literature”, (în limba engleză), „LA FÂNTÂNIŢA CU DOR”, (în limba română), autor „Poeţii noştri”, „Citatepedia”, am prefaţat şi recenzat cărţi şi reviste, am scris referiri critice, m-am ocupat ca redactor de rubrica „Din harul lui Dumnezeu”, Revista internaţională de cultură, artă şi literatură „Amprentele sufletului”, ca director Revista internaţională VOCEA LITERARĂ.

Există manuscrise nepublicate, schiţe de teatru, un roman, basme, din 1986, 5 volume de poezii în lucru, o antologie de copii şi tineri, cartea „Colierul Porumbiţei”, gata de tipar. Organizator de evenimente cultural-artistico-civice, organizator de simpozioane, conferinţe naționale și internaționale, partener în activităţi caritabile, jurat în Festivaluri-Concursuri de literatură, interpretare vocală, moderator, meloterapeut, voluntariat din 2002 şi în prezent, culegător, păstrător, promotor de folclor autentic, promotor cultural.

Am conferenţiat în manifestări culturale, am participat la seminarii, colocvii, lansări de carte, cenacluri de muzică şi poezie, expoziţii și prezentări de carte, activități metodice, concerte, Olimpiada Internaţională de Literatură, Campionatul Mondial de Poezie, Campionatul European de Poezie, Festivaluri de Poezie şi Folclor (Bulgaria, Serbia, Macedonia, Croaţia, Turcia, Republica Moldova, Tunisia, Toronto/Canada), festivaluri, concursuri literare, obţinând multiple premii importante, trofee, medalii, certificate internaţionale, nominalizată la prestigioase premii, gale.  

Am obţinut titlurile de: Profesionist de 5 stele (2015), Femeia divină (2019);  EXCELENŢĂ pentru aportul adus comunităţii, societăţii prin coordonarea, participarea şi promovarea tinerelor talente, 2019; Ambasador European de Tradiţii Folclorice (2019), „Privighetoarea cântecului românesc” pentru prestaţia artistică de înaltă ţinută, autenticitate, măiestrie, punerea în valoare a costumului naţional, (2019);Ambasador Cultural European (2020), Ambasador pentru Pace și Umanitate (2021), Amazoana poeziei (2021); Ambasador Forum Internaţional de Umanitate şi Creaţie (Siria, 2022); Poetul de aur (2022);  Poetul VIP (2022). Am primit înalte premii, care se oferă o singură data: „STEJARUL DE AUR”, Gala artelor la ceas aniversar, Montreal-Canada 2021, pentru merite deosebite în întreaga activitate literară, pentru încurajarea și promovarea scriitorilor păstrarea, dezvoltarea și promovarea în lume a graiului, culturii și spiritualității românești, a imaginii revistei de literatură, artă și cultură „Poezii pentru sufletul meu”, „Steaua de Aur”, Columbia 2021, pentru creațiile deosebite în domeniul literaturii și artelor.

Sunt câştigătoarea nenumăratelor Festivaluri-Concursuri de Literatură, Muzică, Teatru, din ţară şi străinătate, am obţinut DIPLOMĂ DE ONOARE şi Distincţia „CULTURAL VIRTUTE MOLDAVIAE”, ca semn de preţuire şi recunoştinţă pentru implicarea în activitatea social-culturală românească de pe cele două maluri ale Prutului şi pentru promovarea artei şi literaturii româneşti în lume; CENTRUL ACADEMIC INTERNAŢIONAL EMINESCU, Republica Moldova, Chişinău, 2021, director onorific Academician Mihai Cimpoi, director executiv Elena Dabija; Premiul „Loja Poetică de aur” 2021, pentru magia creaţiei literare şi dedicare culturii româneşti, Asociaţia World Fogether, Director Gala Poeziei Lhana- Roma Nova; „Placa de înmatriculare a recunoașterii literare”, pentru realizările și angajamentul față de literatură și arte, pentru scrierile care împodobesc cuvântul, Columbia 2021; Certificat de recunoaștere literară, apreciere și excelență, Nigeria, 1 octombrie 2021; Locul I, Trofeu, medalie la Festivalul –Concurs Internațional „Zbor spre desfrunzite stele”, 2021, Premiul UNIVERSAL ICON OF POETRY Spania 2021, pentru importanta prezență și valoroasa contribuție a poeților globali în cadrul evenimentului The UNIVERSAL FRATERNITY OF FREE POETS AND POETRY READERS; Premiul DESCRIPTIO MOLDAVIAE (Dimitrie Cantemir), pentru talentul literar deosebit și promovarea culturii românești– Festivalul LUPUL DACIC, Gala Poeziei ȘAPTE INIMI ROMÂNIA, Ediția a 3-a, 27.05.2021; Premiul POPORUL ROMÂN (C:V: Tudor),  Festivalul CURCUBEUL TRICOLOR, Gala Poeziei ȘAPTE INIMI ROMÂNIA, Ediția a 4-a, 26.06.2021, Premiul “GOLD STAR 2020”, pentru traduceri, scrieri și talent, Columbia 2020; Premiul „Merit de Excelență” pentru promovarea culturii române în lume și participarea la proiectul UNIVERSUM, Montreal, Canada 2020, Certificat de excelență pentru meritele deosebite și munca depusă în folosul literaturii, culturii, societății Contemporary Literary Society of Amlor: Banda ( UP India) International Icon of Literature 2019; Certificat de recunoștință și felicitări pentru munca în folosul culturii și umanității, Spania 2019, Certificat, World Literary Forum for Peace and Human Rights (Venezuela 2021); Diplomă de onoare pentru scrieri de o mare sensibilitate şi valoare literară, Brașov 2019; Premiul de excelenţă, secţiunea CRITICĂ LITERARĂ, Gala laureaţilor culturii ieşene, pentru promovarea culturii şi spiritualităţii româneşti la nivel naţional şi internaţional Iaşi, România, 28 decembrie 2022, preşedinte scriitor, jurnalist, ing. Dan Teodorescu.

Însumate, cu perioada dinainte de revoluţia din 1989, diplomele depăşesc suta. Le consider, doar o recunoaştere şi preţuire a talentului de către personalităţile marcante, cititori, nu mă fac mai deşteaptă, ci mă împovărează, mă obligă la mai mult. Nu sunt adeptul seriei, ci a calităţii. Fiind înconjurată de oameni de valoare, am devenit pretenţioasă cu ceea ce scriu, cultivând relaţii interesante cu anumite personalităţi din lumea întreagă, unii mi-au marcat viaţa, desigur, începând cu părinţii mei, bunicii, care-mi sunt primele modele, apoi, familia, mentorii…

Am încercat să stabilesc punţi de legătură între oamenii de pretutindeni, în domeniul literaturii, culturii, artei, religiilor, ştiinţei, educaţiei, fizic şi prin intermediul internetului. Am cunoscut real, prin organizarea Festivalului Internaţional Odissey, 100 de oameni fabuloşi, din 30 de ţări, poeţi, prozatori, actori, diplomaţi, artişti, pictori, artizani, rapsozi, promotori culturali, toţi exemplari. Truda, seriozitatea, bunătatea, lucrul bine făcut, respectul pentru legile cosmice, valorile spirituale, iubirea care înnobilează, au locul de cinste în societatea cotidiană. Până la urmă, valorile materiale dispar, se topesc, după noi, rămân faptele, scrierile, nu în ultimul rând, copiii, copiii copiilor noştri.

Cu toate acestea, în toată complexitatea mea, îmbrăţişez o caldă şi rafinată modestie, nu uit să mulţumesc lui Dumnezeu pentru har şi darul primit, părinţilor, familiei, mentorilor, colaboratorilor, prietenilor de pretutindeni, dorind să las în urmă frumosul, autenticul, valorile, de la generaţie la generaţie, fiind educată în spirit creştin şi patriotic, neaşteptând ceva în schimb. Potrivit criticilor şi istoricilor literari, să fiu înţeleasă în humusul filosofic, nu este deloc uşor, însă, e suficient să ştiţi că, mai există speranţă, atâta timp cât pe chipul copiilor, tinerilor, vârstnicilor, eu mai aşez zâmbetul.  Am cules folclor în Bucovina, din 1987, însoțită de tatăl meu, care acompania la acordeon, muzicuţă, fluier.  Copilăria, adolescența, studiile le-am făcut în: Bucovina, Moldova, Maramureș, Ardeal. În fiecare zonă geografică sunt părți de suflet, crâmpeie de amintiri ce-și adună diamantele în cununa vieții.  Ador cuvintele, metaforele. E un har să poţi scrie, să poţi da muzicalitate, freamăt, culoare, să poţi face pe alţii să vibreze, e divin să aduci calmul, bucuria, căldura, trăind intens. Fascinată de puterea cuvintelor, de magia sunetelor, m-am dedicat marii pasiuni EDUCAŢIA.

Colaborez cu instituții de învățământ, Muzee, Centre Culturale și Biblioteci din România și străinătate, emisiuni Radio-TV, Radio Internaţional Bucureşti, prestigioase reviste naţionale şi internaţionale, etc. Cu o activitate de peste 30 de ani, din care, 16 ani i-am dedicat profesiei de dascăl, am deschis fereastra trecutului, să poată pătrunde glasul bunicilor, al strămoşilor, astfel, împreună cu noile generaţii să putem sta drepţi în faţa istoriei şi-a lui Dumnezeu (…).

Voi încheia scurta prezentare prin gura poetului, eseistului, publicistului, editorului, traducătorului Baky Ymeri: „Liliana Roibu dăinue cultivând florile, visele şi cuvintele. Umbrele cuvintelor ei tremură sub pământ. Ecourile răsună în noi pe limba poeziei. Această ființă a zânelor îşi cerne aureola ca o melodie venită din izvoarele în care respiră.”

S.M.A.: Citindu-vă biografia mi-am dat seama că, în fața mea, am un scriitor cu o activitate literară complexă! De când pasiunea pentru scris? Este talent nativ sau moștenire de familie?

   L.R.: Mi-a plăcut să citesc şi să scriu de copil. E drept, pe ascuns la început, plină de iluzii, de farmecul vârstei. Făceam compuneri, poezii, probleme de fizică-chimie pentru Revistele de fizică-chimie, propuneam şi rezolvam probleme pentru Olimpiade, Admiteri, am scris teatru, scenarii, coregrafii pentru dansuri, am realizat afişe, texte cu prilejul unor evenimente, Cuvânt la înmormântare… În adolescenţă, am făcut parte din Cenaclul de literatură, sub îndrumarea admirabilului mentor, profesor de limbă şi literatură română Graţian Juncan, din Câmpulung Moldovenesc, care astăzi, nu mai este printre noi (ar fi fost tare mândru de ucenica lui).

În cadrul Cenaclului folk, compuneam textul şi melodia, apoi interpretam, acompaniindu-mă la chitară. Am crescut cu Cenaclul „Flacăra” condus de regretatul poet Adrian Păunescu, care rămâne un idol. Aveam însemnări pe un carnet, fragmente care credeam eu, că ascund esenţa, aveam un Jurnal la un moment dat în liceu, am scris un roman „Dragostea învinge”. Nu m-am gândit niciodată la publicarea manuscriselor, am făcut-o ceva mai târziu, mamă fiind. Spre fericirea mea, am parte de recunoaşteri naţionale şi internaţionale, cărţile se găsesc în biblioteci din România şi străinătate, în bibliotecile personale ale prietenilor din România, Republica Moldova, Serbia, Bosnia Herţegovina, Muntenegru, Croaţia, Albania, Spania, Italia, Franţa, Germania, Maroc, Grecia, Marea Britanie, Canada (Montreal, Toronto), Tunisia, Palestina, Bangladesh, India, Beirut. Unele versuri au fost traduse în limba engleză, ilirică, sârbă, bosniacă, spaniolă, italiană, arabă, albaneză, franceză, germană. Altele au fost preluate de mari interpreţi, compozitori, cantautori din România, Republica Moldova, Germania, Austria. Am scris versuri folclorice pentru alţi artişti şi formaţii artistice. Până când şi elevii mei fac desene după poeziile mele.

Chiar şi aşa, eu nu mă numesc scriitor, poet, artist. Sunt doar un OM, înainte de toate în sensul adevărat şi frumos al cuvântului, cu veleităţi şi defecte, cu un nivel de cultură vastă, o luptătoare pentru adevăr, pace, cauze nobile, frumos, tradiţii, un suflet nostalgic după copilăria minunată, casa bunicilor, uliţele şi locurile unde ne petreceam vacanţele cu fraţii, verişorii, prietenii.

De la începuturi, am fost înzestrată cu har, ştiu că Dumnezeu a aşezat în mine darul de a scrie, de a picta, sculpta, de a cânta, activând energiile creatoare, ca eu să le pot cultiva. O decizie de a scrie s-a desprins din dragul de lectură, cercetare, adoram să ascult poveştile celor din jur. Mă fascinau istorisirile bunicului dinspre mamă, Florea Nicolae, veteran de război, prizonier în lagărul din Siberia, decorat cu medalii, iubitor de datini şi obiceiuri. Parcă-i aud vocea frumoasă… De o memorie fabuloasă, avea o precizie în descriere, cu o agerime a minții ce sfredelea inima, cred că, i- am moştenit felul de a povesti în cele mai detaliate aspecte. Eu şi fraţii mei, îl ascultam cu atâta drag, impresionaţi de tot ce auzeam, distingeam fiecare colţişor, voievod, soldat, mă simţeam ca o eroină într-un film de cinema. De cele mai multe ori, eram părtaşă la evenimentele evocate.

S.M.A.: Povestiți-ne despre debutul literar!

   L.R.: Pasiunea pentru scris, citit, cercetare, psihoterapie ortodoxă, teatru, manuscrise chirilice, greaca veche, folclor, elevă fiind, mi-a adus debutul în 1982, în publicații, Reviste naționale de literatură și fizică–chimie (probleme propuse pentru Admitere și Concursuri), Almanahuri, Ziare, presa regională, judeţeană, apariții la „Cântarea României”, Cenaclul „Flacăra”.

În orice debut există emoţii fireşti, ca atunci când, pentru prima dată, realizezi un lucru. Pe atunci, nu dădeam atâta importanţă la faptul că, eu eram în centrul atenţiei, mi se părea firesc să mă fac utilă, să ajut, să bucur inimi, îmi plăcea foarte mult să vorbesc despre alţii, să le scriu poveştile uimitoare. Astăzi, văd lucrurile cu maturitate, recunosc valoarea, după mulţi ani de studii, cercetare, lecturare, pot spune: Mi-am împlinit potenţialul!

Focul care m-a mistuit a făcut din mine un răsuflet în sufletul universurilor care au ca temelie nemuritoare pe însuşi Dumnezeu-Tatăl Creator. De acolo, energia creatoare. Consider debutul o minunată şi interesantă pagină din biografie. Până la urmă, fiecare apariţie editorială, pentru mine, este un debut. E ceva nou. Aş putea spune că, sentimentul debutului mă încearcă de fiecare dată când definitivez un poem.

S.M.A.: Scriitorii sunt adesea asociați cu persoanele singuratice sau care trăiesc intens propria lor singurătate, fie ea în doi! Există vreun adevăr în această zicere?

   L.R.: În opinia mea, în mare parte, da! Există adevăr, oricât ai socializa, călători, ai nevoie de un timp doar al tău să-ţi desăvârşeşti opera! Nu cred că sunt tipologia singurătăţii! Mai degrabă, mă alimentez cu singurătate! Spiritual, nu sunt niciodată singură! Eu mă regăsesc cu Dumnezeu! El mă completează! Pentru mine, e vorba de o singurătate lăuntrică. În căutarea Sinelui. Eu şi cu mine. Am evadat din mine într-o continuă căutare de Sine, cu o energie care face ca roata destinului să se învârtă într-o legătură puternică, peste care suflă Dumnezeu. Prin urmare, există acest dialog cu mine, cu lumea, cu divinitatea, cel mai sublim moment. Cu tot ceea ce scriu, nu pot fi singură, spiritul marilor scriitori răzbate din mine. Restul timpului mă dedic familiei, părinţilor, elevilor şi celorlalte activităţi.

S.M.A.: Ce ați simțit atunci când ați publicat prima carte? Ce sentimente v-au încercat?

   L.R.: Atunci când am publicat prima carte, s-a produs în adâncul meu o explozie de sentimente care a aprins în mine o blândă lumină. Mi-am dăruit inima cititorului. Iată, acum, nu-mi mai aparţine! Sunt extrem de fericită! Ea pulsează din fiecare filă! Dacă adaug lansările din România şi dincolo de graniţe (prima lansare a avut loc pe 1 decembrie 2018, de Ziua Naţională a României, în oraşul Făurei, Buzău), care au fost fastuoase, bucuria, emoţia se amplifică, nu pot fi descrise în cuvinte.

S.M.A.: Aveți un loc anume unde vă așterneți gândurile?

   L.R.: La masa de lucru din propria reşedinţă, care este dotată cu tot ce e nevoie. Mai scriu în salon, aici, spaţiul este mare, candelabrele îmi amplifică lumina, din păcate, timpul, atribuţiile, nu-mi oferă răsfăţul scrierilor la lumina naturală, de prea multe ori. Aici, muza are spaţiul să alerge de colo-colo, nu oboseşte… E adevărat, mormane de hârtii stivuite, încercări, însemne, adnotări, idei, fragmente, caiete, carnete, agende cu tot felul de notiţe, unele stenografiate, altele cu tăieturi, adăugiri, tot felul de încercări, jocuri de cuvinte, zac într-un ungher… acestea urmează a fi finisate, înmănuncheate în manuscris. Apoi, redactate, tehnoredactate. Mi se întâmplă, ca atunci când aranjez o carte, să mai scriu direct pe laptop, recorectez, uneori adaug, alteori înlătur…Din motive tehnice, am pierdut multe poeme, scriindu-le direct, acum, am destule ciorne pentru siguranţă, în orice caz, stiloul reprezintă condeiul de aur pentru mine. Tare îmi place să-l înmoi în călimara minţii şi inimii, ca apoi, gândurile să lovească albul hârtiei. Cu toate acestea beneficiez de cuceririle tehnologiei.

S.M.A.: Până la momentul interviului câte volume aveți tipărite?

   L.R.: Am scris un roman, teatru, basme, eseuri, două cărţi ştiinţifice, peste 1500 de poeme, am tipărit atât cât am simţit că trebuie, cred eu, un sfert, o carte ştiinţifică, trei volume de poezii, care au fost lansate în România şi străinătate, unul fiind dublu premiat (volumul „În atingerea infinitului”, Editura Liric Graph, Colecţia „Grai românesc” 2018, Premiul Cartea anului, Premiul din partea editurii), două antologii, una în limba engleză şi una în limba română. Sunt gata de tipar două cărţi (un volum de poezii filozofice, un volum de poezii şi povestiri pentru copii), mai am de pus cap la cap eseurile la care lucrăm eu şi fiul meu, psiholog Grigorie Roibu.

Doresc apariţia unor cărţi bune, accesibile tuturor generaţiilor, de aceea îmi filtrez bine gândurile care ajung sub o formă sau alta, în faţa cititorului, fie el copil, tânăr, matur, vârstnic, de orice etnie. E drept, după mine de-ar fi, greu aş publica, sunt extrem de exigentă, tind mereu să amplific, decât să simplific, nu grăbesc lucrurile, ba din contră, descopăr mânuirea timpului.  Aşadar, vreau cărţi cu valoare literară care să stârnească interesul cititorilor şi care să supravieţuiască longevităţii timpului.  Până la urmă, şi un copil este aşteptat 9 luni să se nască. Există o asemănare, chiar îmi numesc cărţile FRUMOASELE MELE FIICE.

S.M.A.: În afară de scris, legat tot de literatură, mai faceți și altceva? Considerați scrisul o meserie din care se pot câștiga bani?

   L.R.: Organizez şi particip la Conferinţe naţionale şi internaţionale, simpozioane, manifestări educative, Festivaluri-Concursuri Internaţionale de Literatură. Coordonez ateliere de creaţie, organizez Reuniuni literare, Dialoguri-Proiecte de cercetare. În cadrul Atelierelor de lectură şi evenimente pentru copii şi tineri, organizez Şezători, analiză de text, scriere creativă în Centre şi Biblioteci, Cenacluri de muzică şi poezie, concerte, vernisaje, expoziţii de desene și artă decorativă. Sunt promotor cultural, fac recenzii, critică literară şi de artă, prefaţez cărţi, intervievez oameni de poveste din mai multe domenii, particip la lansări, prezentări de carte, Proiecte umanitare, fac traduceri, sunt corespondent, iniţiez copii şi tineri în taina scrisului, artelor, teatrului. Sunt redactor şi director de revistă. Dacă eşti genial, poţi câştiga bani din scris. Altfel, e cam greu să trăieşti numai din scris. În general, scriitorii mai fac şi altceva, pe lângă.

S.M.A.: La care editură v-ați tipărit cărțile și de ce o considerați preferata dumneavoastră?

   L.R.: Liric Graph, Buzău; Aureo, Oradea; Pim, Iaşi; Capriccio, Piatra Neamţ. Sunt edituri cu servicii profesioniste de tipărire. Am propuneri de colaborare şi cu alte edituri cu performanţe tipografice din Iaşi, Bucureşti, Cluj Napoca, Chişinău, Montreal, Bangladesh. Nu am o editură preferată!

S.M.A.: Participați la evenimente sau cenacluri literare? Sunteți membru al vreunei asociații sau uniuni de creație din România sau din afara țării?

   L.R.: Particip la evenimente naționale și internaționale, lansări de carte,  cenacluri de muzică şi poezie, expoziţii și prezentări de carte, concerte, festivaluri de literatură,  evenimente private, evenimente caritabile, inaugurări, Campionatul Mondial de Poezie, Campionatul European de Poezie, Olimpiada Internaţională de Poezie, vernisaj. Fac parte din Liga Scriitorilor Români – Filiala Iaşi – Nord Est, membru în colectivul director Liga Scriitorilor Români – Subfiliala Iaşi – Nord Est Junior, Asociaţia Poeţilor Mondiali, Academia Internaţională de Literatură, Federaţia Muzicienilor din România, Asociaţia Profesorilor din România, preşedinte Aria Moldova Sud ASCIOR, preşedinte Asociaţia ASCIOR Piatra Neamţ, voluntar Centrul Social „Sfântul Stelian” al Parohiei „Cuvioasa Parascheva” Ţolici, preot paroh Ioan Nemţanu, manager Festivalul internațional Odyssey, ediția I, organizat la Craiova și Curtea de Argeș (participanți din 30 de țări), Organizator şi Preşedinte fondator Festivalul internaţional  „La fântâniţa cu dor”, fac parte din redacția revistei internaționale ”ACADEMICA”, ce apare în trei limbi, corespondent, colaborator  instituții  de învățământ,  Centre Culturale și Biblioteci din România și străinătate.

S.M.A.: Se scrie mult și lucrul acesta îl cunoașteți și dumneavoastră! Există piață de desfacere în România? Cărui segment de public vă adresați?

   L.R.: Am spus şi în alte interviuri, cred că piaţa actuală prezintă acea imaturitate, acea lipsă de transparență. Este destul de greu să-mi fac o imagine corectă asupra actualei piețe din ţara noastă, să realizez un plan editorial convenabil, deoarece nu există statistici credibile pentru cât, ce se produce, cât se vinde, ce se consumă. Însă, ea există! Nu e pe deplin serioasă, consumul de cultură e scăzut, nu se mai citeşte, din păcate, atât de mult. Mă adresez tuturor, indiferent de vârstă şi etnie. Pe lângă poeziile grele, am versuri la care pot şi copiii să zâmbească.

Chiar elevi, foştii elevi, azi studenţi, îmi cer cărţile, unii fac parte din Atelierele de creaţie pe care le coordonez, participă în Festivaluri, sunt chiar laureaţi, au şi debutat în reviste, antologii. Sunt autori care îmi spun că poeziile mele îi inspiră. Sunt cititori care se regăsesc în ceea ce scriu, critici avizaţi care afirmă că, nu e deloc uşor să fiu înţeleasă, în unele poeme necesită lecturarea de mai multe ori, altele sunt precum rugăciunile. Mama mea citeşte tot ce scriu, este cel mai aprig critic. Mă bucur, deoarece criticile ei sunt constructive. Îi sunt recunoscătoare pentru sprijinul necondiţionat.

S.M.A.: Sunteți o scriitoare consacrată! Unde vă pot găsi cititorii activitatea literară și de unde vă pot cumpăra cărțile?

   L.R.: În primul rând, cei care îmi cunosc scrierile şi au mari aşteptări de la mine, ştiu exact ce fac, mă contactează personal. Acei care doresc, o pot face prin: telefon, WhatsApp, Facebook, prin navigarea pe Google, YouTube. În al doilea rând, mă pot găsi la lansări de carte, evenimente, biblioteci, manifestări cultural-artistice, concerte. În al treilea rând,  o vor putea face prin intermediul librăriilor, standurilor de cărţi, blogului personal, pe Amazon.

S.M.A.: Este scrisul o formă de eliberare emoțională a sufletului? Vă simțiți împlinită la finalul oricărui manuscris?

   L.R.: Scrisul este forma de exprimare şi inspiraţie. Fiecare cuvânt vine din mintea adunată în inimă. O, Doamne, ce e în suflet?! Să dai libertate sufletului este fenomenal! Mă gândesc la Tudor Arghezi care spunea atât de frumos: „Robul scrie / Domnul citeşte!” Fiecare gând l-am plămădit cu măduva dragostei, fiecare cuvânt l-am înmuiat în nectarul graiului străbun, am înnoptat ghemuită între pleoapele orizontului din ochii celor dragi, mi-am răcorit gândurile fierbinți în izvorul tămăduirii. Am evadat din mine într-o continuă căutare de Sine, cu o energie care face ca roata destinului să se învârtă într-o legătură puternică, peste care suflă Dumnezeu. Poemele sunt o eliberare. Când provoc emoţie celui care citeşte e împlinire şi, nu emoţia cu care scriu.

S.M.A.: Cum vă alegeți temele sau ele vă aleg pe dumneavoastră?

   L.R.: Ştim că temele sunt sentimente, atitudini, idei, subiecte, etc. Pentru mine e ca o revelaţie divină. Scrierile mele se încheagă în jurul temelor eterne ale existenţei umane (reflecţii despre viaţă şi moarte, relaţia dintre bine şi rău), teme socio-istorice, patriotice, arhetipale în natură, cele esenţiale pentru experienţa umană, tema destinului, tema dragostei care întrezăreşte speranţa, familie, părinţi, amintiri, adevăr, curaj, patriotism, eroi, copilărie, vis, frumuseţe, evoluţie, libertate, adoraţie. Desigur, regândesc şi ofer cititorului versurile completate cu propria-mi viziune.

S.M.A.: V-a trecut prin minte, vreodată, să renunțați la scris? Și dacă da, ce v-ar fi determinat?

   L.R.: Nu am astfel de gânduri! Chiar dacă multe lucruri le fac din pasiune, iar pasiunea nu este remunerată la noi, în România, eu continui să dau frâu liber minţii, sufletului, inimii, lăsând sămânţa bună a CUVÂNTULUI să încolţească şi să înflorească generaţii la rând, dincoace şi dincolo de linia timpului.

S.M.A.: Considerați necesar întroducerea în manualele de literatură a poeziei și prozei contemporane?

   L.R.: Valoarea literaturii clasice este uriaşă, de necontestat, deoarece reprezintă trecutul ca fundaţie solidă într-o lume mereu în schimbare. Ea nu trebuie sub nicio formă ignorată, mai mult, recomand spre lectură şi studiu autori cu greutate, chiar dacă au un limbaj complex, filozofic, evenimentele sunt altfel evocate. Sunt de părere, pe lângă aceasta, ca şi literatura contemporană de calitate să-şi găsească un loc în manuale, cărţi de specialitate, pentru că tinerii preferă să citească autori contemporani, sunt mai accesibili, temele abordate sunt mai aproape de ceea ce trăiesc, evenimentele li se par mai interesante, versurile au un mesaj mai uşor de descifrat. A le deschide apetitul pentru lecturarea unor versuri, proză contemporană, chiar teatru, nu este deloc greşit. Cu atât mai mult, tinerii găsesc lucruri pe care le pot recunoaşte, se identifică mult mai bine cu literatura contemporană, îi ajută să se afirme.

S.M.A.: Ce mesaj aveți pentru tinerele talente?

   L.R.: Fiind implicată direct în mari proiecte culturale, artistice, umanitare, am încercat să aduc lângă mine copii, tineri, i-am încurajat să scrie, să recite, să cânte, să deseneze, să danseze. Cred în puterea propriului exemplu. Cred în tineri, îi văd capabili să ducă moştenirea mai departe. Aşa că, tineri dragi, vă îndemn la lectură, menţineţi viaţa literară, lăsaţi-vă inima să vorbească, continuaţi să visaţi, căci visele vor deveni realitate! Aveţi curaj, luaţi-vă avânt! Nu strângeţi aripile, zburaţi cât mai sus, străbateţi imensitatea cerului, fiţi buni şi oferiţi din inimă binele, bucuria celor din jur! Să ştiţi un lucru: În spatele unei cărţi bune, mereu există o muncă uriaşă, un chin lăuntric, sufletesc, zbucium. Chiar dacă traversăm o criză globală, trăim momente de nesiguranţă, o teamă de necunoscut, să nu renunţaţi! Găsiţi în interiorul vostru  toate resursele necesare pentru a reuși în scopul propus! Nu vă opriţi din drum indiferent de obstacole! Mergeţi mai departe cu speranţă şi credinţă în Dumnezeu! Fiţi puternici şi biruiţi! Puneţi-vă în valoare talentul! Veţi observa cum roadele muncii voastre prind viață!

S.M.A.: Ce proiecte de viitor aveți?

   L.R.: În mintea mea roiuri de gânduri se tot rotesc, după ani şi ani de trudă, ar trebui să duc spre finalitate proiectele vechi. Să organizez mai multe întâlniri ale scriitorilor cu cititorii, să aduc la lumină cărţile deja scrise demult. Îmi doresc sănătate, forţă, mai mult timp şi inspiraţie pentru a-mi onora responsabilităţile. Lucrez la un proiect nou, împreună cu mezinul familiei, un fiu foarte talentat, sperăm, cu ajutorul lui Dumnezeu, anul acesta, să oferim cititorilor o carte de excepţie. Dacă reuşesc să termin cartea „Dragoste şi rugi”, din 2009, ar fi minunat. De asemenea, ţin neapărat să tipăresc Antologia de copii şi tineri. Mai mult de atât, îmi doresc din răsputeri, o ediţie revizuită şi adăugită a cărţii „În atingerea infinitului”. Proiecte sunt destule, dacă vremurile sunt prielnice şi voi găsi resurse, voi organiza Gala Festivalului Internaţional „La fântâniţa cu dor.”

S.M.A.: Perioada tumultuoasă prin care trecem v-a afectat în vreun fel activitatea literară și dacă da, în sensul pozitiv sau negativ?

   L.R.: Cred că suport destul de bine perioada de grea încercare, chiar dacă, m-a cam dat peste cap. Ce constat eu, cultura, literatura a rezistat, cel mai sigur mod de comunicare fiind mediul online, reţelele de socializare, apoi, prezenţa fizică în regimul de siguranţă şi sănătate impuse. Până la urmă, cu toţii am descoperit cât de vulnerabili suntem în această lume. Cu siguranţă, toată această globalizare, criză mondială, războiul din Ucraina, tot ce ne ameninţă acum, ne va schimba… cum vom fi după… nu aş putea spune. Am scris mai mult, cu entuziasmul de a face pentru omenire lucruri mărunte care să aline, să bucure, să hrănească sufletul. Am avut clipe de amărăciune, de nelinişte, am regândit sensul vieţii, mi-am revizuit atitudinea faţă de mine, de semeni, familia fiind mereu pe primul plan. Am avut multe manifestări cultural-artistice, filantropice, în această perioadă, am participat la inaugurarea unor Centre Sociale, spaţii culturale, am participat la lansări, întâlniri cu tinerii.

S.M.A.: La final de interviu, vă rog, lăsați un gând pentru cititori!

   L.R.: IUBIŢI CITITORI, care veţi trece pragul inimii luându-mi pulsul, culegând din adâncul oceanului sufletului, într-o clipă de răgaz, vă las mărgăritarele iubirii! Înmulţiţi-le în şiraguri bune şi frumoase care să strălucească dincolo de vremuri, de minte, trup şi suflet, creându-vă RAIUL! Ca dovadă a ceea ce stă scris pe creanga veșnic înverzită a timpului, vă las ca dedicaţie aceste versuri:

În mare taină, de pe treptele cerului, / Cercând la Dreapta Judecată, / Scriu cu cerneala inimii albastre, / Slove înmuiate în sângele neantului.// Învelită cu mugurii misterelor, în noapte, / Prinsă de Inelul cu diamante, / Captivă în miezul cotorului de carte / Scrijelesc cu dalta, aripi de gânduri.// Ascultă fâlfâitul lor, Iubite Cititor / Pune- ți urechea pe infinitul divin / Deschide-te în răsăritul de aur și rubin / Cu fiecare filă nemărginită din arborele sufletului /  Taci! Ascultă…iar și iar…atât de fin! // Auzi tânguiosul bucium al Păstorului Iubit? / Adună turma pe câmpul veșnic înverzit! / La ceas de nouă lume, vor bate clopotele vieții! // Prinși în dangăte străbatem, şi noi, poeții, / În nemurirea dezmierdată de iubirea cea înaltă   /  De picurii ploii care, încă, ne aleargă / Prin văpăile stelelor scurse /  Din ochii blonzi de sihastră fată / Cu chipul de perle încondeiate. // Rază de orbitoare lumină / Vine, vine, vine ca un fulger / De departe, străpunge în cruce / Trupul brodat cu fire de crini / Inima curată ca pruncul botezat / Se așterne smerită în auritul cuvânt / Picurând din ceara fericirii aprinse, / Pe buzele care beau din oaza lui Dumnezeu. // Ascultă, Iubite Cititor, clipocitul de ape, / Cântecul angelic la celtice harpe! / Pornește în călătoria argilată / A Raiului propriului Eu! / Vor bate clopotele vieții, în veșnicii!// La ceas de seară, se vor învolbura oceane / Și-or cutreiera prin filele de carte / Lăsând reciful de corali ca semn, la fiecare-n parte„(Vor bate clopotele vieții).

Cu mulţumire, din dragoste, pentru dragoste infinită!

Sibiana Mirela Antoche,

jurnalist, membru UZPR

whatsapp

aplicatie android ziar neamt

disclaimer ziarpiatraneamt.ro

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește cookies. Navigarea în site presupune acceptarea implicită a politicii de confidențialitate. Accept Citește mai mult

Politica de confidențialitate