Să ne amintim de Horea, Cloșca și Crișan

Pe 13 februarie 1785 murea în închisoarea din Alba Iulia, sugrumat cu curelele de la opinci, Gheorghe Crișan, conducător al răscoalei din Transilvania din 1784, alături de Horea și Cloșca. Această răscoală, despre care am învățat cu toții la orele de istorie, este cunoscută mai degrabă sub denumirea de „Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan”. Este un eveniment cu o importanță deosebită în istorie, deoarece a marcat o acțiune de revolta a țărănimii iobage din Transilvania secolului al XVIII-lea împotriva constrângerilor feudale. La răscoală au participat iobagi români, maghiari, sași de pe domeniile nobililor și statului, mineri din Munții Apuseni și ocnele din Maramureș, meșteșugari, preoți, fapt care i-a conferit un caracter național cu ecouri internaționale. A izbucnit la 1 noiembrie 1784, în satul Curechiu, Hunedoara, și s-a încheiat la sfârșitul lui decembrie 1784, când Horea și Cloșca au fost capturați de către autorități. Crișan s-a spânzurat în închisoare, iar Horea și Cloșca au fost supuși celei mai grele pedepse prevăzută de legea de atunci. Au fost trași pe roată în ziua de 28 februarie 1785. Execuția prin tragere pe roată s-a desfășurat după un ritual dinainte stabilit. Mai întâi a fost executat Cloșca care a primit 20 de lovituri, în timp ce Horea asista în picioare. A urmat Horea, căruia i-au dat 4 lovituri prin care i-au zdrobit picioarele, apoi călăul i-a zdrobit pieptul și după alte 8-9 lovituri și-a dat sufletul. Conform sentinței, organele interne au fost îngropate pe Dealul Furcilor, iar corpurile le-au fost tăiate în 4 părți și puse în țeapă în cele mai importante localități din comitatele Alba și Hunedoara pentru intimidarea poporului. Corpul lui Crișan a fost tratat în aceeași manieră.

Mai multe detalii despre rascoală aici si o alta abordare aici.