S-a dat undă verde la cazările din campusurile universitare

În condiţiile în care anul universitar începe pe 27 septembrie, căminele şi-au deschis porţile mai devreme anul acesta şi îşi aşteaptă studenţii care au primit locuri de cazare din partea facultăţii unde studiază. Ca în fiecare an, studenţii se confruntă cu multă birocraţie, multe hârtii de completat, şi cozi, multe, multe cozi. De ceva vreme căminele studenţeşti încep să atingă standarde de bun simţ, deoarece majoritatea au intrat în programe de reabilitare. Cu toate acestea, şocul bobocilor poate fi destul de mare, deoarece trecerea brusca de la un nivel de confort ridicat al casei unde locuiau la un nivel de confort specific căminelor nu este întotdeauna cel mai bun lucru posibil din viaţa unui tânăr. Cei care îşi permit aleg să stea în chirie, şi cei mai norocoşi chiar să îşi achiziţioneze o locuinţă în centrul universitar (cunoaştem câteva cazuri de acest gen, ca de, li se rupe inima părinţilor să îşi lase odraslele pe mâna administratorilor de cămine. Nu vă închipuiţi că un student poate ajunge milionar peste noapte încât să îşi permită să cumpere de unul singur un apartament. Nu. Totul e făcut cu multă dragoste părintească…).

Însă viaţa de cămin nu o poate înlocui nimic, căci ce ar putea fi mai bun decât serile petrecute pe holuri, cu beţii studenţeşti, voie bună şi acorduri de chitară? Sigur, trebuie să te căleşti, obişnuindu-te cu vecinii mai puţin plăcuţi ochiului, stimaţii gândaci, cu băile în comun, cu petrecerile zgomotoase din camerele vecine în ajunul unor examene importante, cu ideea că trebuie să îţi rămână ceva bani pentru taxa lunară de cămin ş.a.m.d. Dar toate acestea fac parte dintr-o experienţă de viaţă care te face să apreciezi ceea ce ai, să devii mai sociabil, să îţi faci prieteni, să îţi placă viaţa de cămin. Acesta e şi motivul pentru care tinerii suportă cu stoicism cozile din faţa căminelor în perioada de cazare.
Nu trebuie pierdută din vedere şi „bişniţa” cu locurile pentru cămin, o afacere prin care studenţii care primesc locul de drept îl vând celor dispuşi să ofere sume exorbitante, de ordinul sutelor de euro. Desigur, sancţiunile sunt pe măsură, frumos specificate în regulamentul cazărilor. Însă, ştim cu toţii cât de uşor se închid ochii în faţa unor astfel de situaţii, mai ales când administratorii vor sa facă şi ei un ban „cinstit”. Şi aşa se duce vestea că întregul sistem birocratic românesc este unul mai mult decât corupt, sistem în care, de exemplu, un student care merită un loc la cămin nu poate primi oficial cazare deoarece alţii i-o iau înainte, făcând afaceri cu administratorii de cămine şi ocupând locurile. E un lanţ al slăbiciunilor în care fiecare îi dă „dreptul” celui superior: studentul fără loc studentului cu loc, studentul cu loc administratorului de cămin, administratorul de cămin administratorului de complex, administratorul de complex celor care se ocupă cu declararea listelor cu camere disponibile facultăţilor şi aşa mai departe.

Morala: Fiţi liniştiţi…Acestea nu sunt decât zvonuri răutăcioase, care vor să pună într-o lumină proastă eficientul sistem românesc al cazărilor. De fapt, situaţia este foarte roz şi toată lumea e mulţumită.

M.I.