Ruine în ruină
Revenind la interesul autorităţilor pentru promovarea turismului, nu trebuie pierdut din vedere faptul că, în continuare, nu se dă dovadă de o bună gestionare a patrimoniului istoric nemţean. Vă mai aduceţi aminte, locuitori ai urbei, de cetatea dacică Bâtca Doamnei? La sfârşitul anului 2009, cetatea a intrat într-o cursă de strângere a fondurilor organizată de TVR pentru restaurare alături de alte câteva zeci de monumente istorice din ţară. Deşi nu s-a clasat printre beneficiarii fondului pentru restaurare, cursa a tras un semnal de alarmă, şi anume faptul că, cel puţin pentru zona Moldovei, ruinele de la Bâtca Doamnei sunt cele mai importante vestigii arheologice dacice din perioada neoliticului, care necesită un interes crescut din partea organelor responsabile de gestionarea patrimonială a zonei.
Argumentul neluării niciunei măsuri este acela că nu sunt fonduri, banii fiind alocaţi unor proiecte de o importanţă mai crescută. Ruinele mai pot aştepta, pentru că, în afara cercetătorilor, arheologilor şi câtorva pasionaţi de istorie, nimănui nu îi pasă. Zidurile şi sanctuarul vechi de peste 2 milenii, aflate într-o stare foarte proastă de conservare, pălesc ca valoare în faţa unor proiecte de interes public major cum sunt crearea unui parc Disneyland şi alte idei geniale ale autorităţilor care storc de la fondurile europene milioane de euro.
Pentru cei care nu ştiu, cetatea se află la 4 km de oraş, dincolo de Schitul şi cartierul Doamna, la o altitudine de peste 400 m. Accesul la cetate se face prin intermediul unui drum săpat în creasta muntelui care conduce spre vestigiile arheologice de pe Bâtca Doamnei, descoperite de cercetătorul Constantin Mătase. Cel mai important edificiu este sanctuarul alcătuit din aliniamente de tamburi de piatră, asemănătoare până la identitate cu cele descoperite în centrele dacice din Munţii Oăştiei, un fel de Stonehenge autohton.
O experienţă frumoasă pentru turiştii ajunşi în Neamţ este drumeţia spre ruinele cetăţii dacice Bâtca Doamnei. De pe culmea muntelui pot fi admirate oraşul, lacul de acumulare Bâtca Doamnei, mănăstirea Bistriţa şi lanţul montan care împrejmuieşte urbea nemţeană. Este cel mai vechi monument istoric din oraşul Piatra-Neamţ peste care au trecut mii de ani.
Orice locuitor al oraşului Piatra-Neamţ ştie de existenţa acestor ruine, o parte au avut ocazia să le viziteze, însă lipsa interesului pentru promovarea valorilor deja existente de mii de ani este o caracteristică generală a românilor. Sperăm ca acest semnal de alarmă tras să trezească adormitele conştiinţe ale liderilor şi cetatea dacică de la Bâtca Doamnei să fie valorificată pe măsura importanţei sale.
M.I.
revin: cetatea medievala este sigura si a fost cercetata in anii de cenzura, in care parca istoria si monumentele noastre s-au simtit mult mai bine.
Asadar, tot raul spre bine: dupa comentariile „competentilor” care au insotit clipul de promovare urma sa vedem niste realizari destul de ciudate si aiuristice, rupte de adevarul istoric. Si acestea pornind de la cunostintele dezvaluite in clip despre sanctuar pana la podul din piei de bivol prin care se trecea cu sareta. Inainte de toate sa demareze cercetari stiintifice serioase – nu de mantuiala, cum le-am vazut la mai multe obiective nemtene, efectuate de echipa de arheologi „atoatecunoscatori” de la CMJ Neamt – urmand ca solutiile de restaurare, conservare si punere in valoare sa aiba o baza solida si competenta.
Acest proiect, dupa modul in care se pricep autoritatile noastre „sa puna in valoare” un sit arheologic ori monument istoric, este mai mult decat daunator pentru ceea ce se afla pe Batca Doamnei. Inainte de toate, pe acest deal nu se afla o singura cetate, aceea dacica. Se pare ca mai exista doua, una anterioara si alta posterioara epocii dacice. Ultima fiind una dintre rarele fortificatii cunoscute de la finele mileniului intunecat si din perioada antestatala de pe teritoriul locuit de romani. Cetatile sunt suprapuse. Prin urmare, reabilitand cetatea dacica, vor fi distruse vestigiile cetatii medievale si invers. Cetatea din perioada formarii poporului roman, adica evul mediu timpuriu, s-a dovedit destul de bogata in vestigii arheologice dar – in acelasi timp – este in masura a oferi unele raspunsuri privitoare atat la existenta unor entitati antestatale in regiune, despre etapa si resorturile formarii tinutului Neamt cat si formarea targului Pietrei. Problemele sunt inca destul de sensibile in istoriografie desi vorbim despre o perioada ulterioara aceleia dacice. In practica restaurarilor este inadmisibila reabilitarea unui sit distrugandu-l pe altul. Am propus si sustin in continuare ca vestigiile ambelor cetati , dacica si medievala, sa fie conservate si valorificate. Pe teren solutia e destul de simpla: La baza dealului, pe promontoriul unde se poate urca cu masina poate fi reconstituit modelul unei cetati din lemn si pamant iar pe amplasamentul sitului, inclusiv cu santurile si valurile de aparare se impune infiintarea unei rezervatii arheologice. Aceasta rezervatie poate fi pusa la punct dupa efectuarea unor cercetari arheologice exhaustive, complexe si COMPETENTE. Exclus echipa de preistoricieni de la Complexul Muzeal Nemtean, intrucat este vorba despre situri corespunzatoare unor perioade istorice in care acestia nu sunt pregatiti.