România, ţara cetăţenilor speciali şi a celorlalţi

Este un lucru normal ca o ţară care se respectă, să-şi protejeze cetăţenii care contribuie la dezvoltarea ei. Statul este garantul pentru ca noi, cetăţenii săi, să fim egali în drepturi, să beneficiem de locuri de muncă, de protecţie socială, de asigurările de sănătate, de ajutorul de şomaj, de pensii,  să beneficiem de toate acestea proporţional cu contribuţia fiecăruia. Pentru ca sistemul să funcţioneze, trebuie ca toată lumea să fie de bună credinţă, să-şi plătească cota parte din venit, în sacul cu bugetul destinat acestui scop.

Dar venitul cetăţeanului, depinde foarte mult, de pârghiile economice pe care le implementează statul. Crearea de locuri de muncă pentru populaţie, sunt acţiuni generatoare de venituri care ar trebui să fie prioritatea numărul unu al guvernelor. Pentru că de aici vin majoritatea banilor necesari pentru susţinerea sistemului de protecţie socială. Dar nu prea s-a întâmplat aşa. Intenţionat sau nu, statul nu a creat condiţiile economice necesare dezvoltării industriei. Dezvoltarea economică însemna bunăstare pentru cetăţeni, însemna fonduri suficiente pentru sănătate, fonduri pentru învăţământ, reducerea şomajului, reducerea sărăciei, pensii mai mari, etc. Dimpotrivă! Statul a înmulţit numărul de consumatori de la buget şi a preferat să trăiască din suprataxarea individului şi societăţii şi din veniturile consistente trimise acasă de către emigranţii nostri.

Odată cu scăderea locurilor de muncă, au scăzut dramatic şi veniturile colectate la buget. O politică criminală, axată pe distrugere,  a fost cea ]n care statul a cumpărat complicitatea cetăţeanului la închiderea şi la furatul fabricilor româneşti, bucată cu bucată.  În schimbul tăcerii, s-a creat cadrul legal,  încurajând  ieşirea la pensie a individului valid de muncă, cu experienţă profesională maximă, care mai putea lucra in industrie şi servicii, cel puţin încă 5-10 ani. Inflaţie de pensionari. În scurt timp, bucuria ieşirii timpurii la pensie s-a transformat în disperare, cuantumul acesteia ajungând sub limita de subzistenţă. De asemenea, acordarea de venituri nemeritate anumitor categorii de persoane, reglementate prin legi populiste, au solicitat la maxim bugetul. Acest lucru, a făcut să se ajungă la fundul sacului peticit al asigurărilor sociale. Ca urmare a politicilor iresponsabile, pentru a susţine sistemul de pensii, statul a început să se împrumute masiv.

O lovitură decisivă au dat dat statului, cetăţenii privilegiaţi. O minoritate conţinând, diplomaţi, parlamentari, procurori, judecători, poliţişti, militari, primari, aviatori precum şi anumite categorii de bugetari de lux, au creat mişeleşte cadrul legal şi au sabotat din interior sistemul, votându-şi pe ascuns privilegii. Pentru plata pensiilor speciale, de care beneficiază cetăţenii care sunt deasupra legii, se goleşte lunar, o mare parte din sacul bugetului pensiilor.  Astfel statul a împărţit pensionarii şi implicit cetăţenii săi, în două categorii: specialii şi proştii. Adică noi, restul!

G.D.