Probabil cea mai veche imagine a Cetății Neamț [FOTO/ Complexul Muzeal Județean Neamț]
Complexul Muzeal Județean Neamț a publicat în mediul online o imagine rară cu Cetatea Neamț, realizată în urmă cu 120 de ani.
„Probabil cea mai veche imagine a Cetății Neamt. 1898 (după. K. A Romstorfer).
Multumiri colegului Maftei Iulian pentru semnalare!”, este mesajul care însoțește imagine rară cu fortificația medievală situată la marginea de nord vest a orașului Târgu Neamț, pe stânca Timus de pe Culmea Pleșului, la o altitudine de 480 metri și la o înălțime de 80 metri față de nivelul apei Ozanei:
sursa foto: Complexul Muzeal Județean Neamț
Nu se știe cu exactitate când a început construcția Cetății Neamț, însă cel mai probabil a fost ridicată în timpul domniei lui Petru I Mușatinul (1375 – 1391).
Reper pentru orice turist care poposește în Ținutul Zimbrului, Cetatea Neamț este menționată pentru prima dată la 2 februarie 1395. 
Regele Sigismund de Luxemburg al Ungariei a întreprins o expediție militară asupra Moldovei, în scop de expansiune teritorială. Domnitorul Ștefan I l-a învins la Hindău (azi, Ghindăoani), după cum atestă Cronica veche moldovenească. În documentele emise de Sigismund și Cronica oficială maghiară este consemnat faptul că armata regală a înaintat până la reședința domnească, asediind probabil și Cetatea Neamț. Pe 2 februarie 1395 s-a emis un act de cancelarie ante castrum Nempch, care reprezintă prima atestare documentară a Cetății Neamț.
În anul 1395, sub domnia lui Ştefan Muşat, cetatea a rezistat atacului trupelor regelui maghiar Sigismund de Luxemburg, apoi, în anul 1476, sub domnia lui Ştefan cel Mare (1457-1504) atacului oastei de 200.000 de oameni a lui Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului. Tot pe timpul lui Ștefan cel Mare, Cetatea Neamț a cunoscut cea mai înfloritoare perioadă, fiind inclusă de voievod în sistemul defensiv de cetăți ce aveau ca rol apărarea Moldovei.
În jurul monumentului de patrimoniu s-au cusut fel și fel de legende, unele dintre ele cunoscute chiar și în zilele noastre.
Aici ar fi rezistat eroic cei 19 plăieși, în fața asediului regelui polonez Ian Sobieski. Tot aici, mama lui Ștefan cel Mare i-ar fi cerut domnitorului să nu caute refugiu, ci să se întoarcă la luptă:
„Ce de lucruri n-ar şti să povestească de-ar avea grai ruinele acestea!? Când te gândeşti c-a fost atâta viaţă aici… inimi care s-au iubit, ochi cari-au plâns, viteji cari şi-au vărsat sângele pe zidurile acestea!
La porţile acestei cetăţi s-a strâns norodul răzvrătit, cerând lui Lăpuşneanu capul lui Moţoc. Pe meterezele ei au stat dârji în faţa lui Sobieţchi cei 19 plăieşi, luptând c-o oaste-ntreagă, preţuindu-şi fiecare glonţ, ochind în căpetenii şi făcând pe poloni să creadă că-i o armată-n cetate“ („România Pitorească“, Al. Vlahuță, 1901).
Alexandru Lăpușneanu i-a dat foc, domnitorul Mihai Racoviță a dărâmat-o. În trecut, se băteau turcii, ungurii și polonezii ca s-o cucerească. A rămas un obiectiv râvnit, indiferent de secol. Și totuși, sus, de pe Culmea Pleșului, Cetatea Neamț veghează nestingherită valea Ozanei. Nu mai are străjeri decât ocazional, dar reușește să se impună de la distanță în fața oricărui trecător.
Andreea Trăsnea
Sursa: ZiarTarguNeamt.RO
