PRINCIPIUL CĂNII DE BERE

În România, campaniile electorale au consacrat o vorbă, cunoscută astăzi de toți concetățenii: ”un mic și o bere”. Filmul de artă al regizorului Dan Pița, cu mai multe registre expuse interpretării, ”Dreptate în lanțuri”(premiera a avut loc în 1984), a încercat să impună principii: ”să nu vinzi”, să nu cenzurezi(aluzie la cele întâmplate cu filmul său, din 1983, ”Faleze de nisip”). Vreme de un sfert de veac, mulți au acuzat venalitatea traseismului politic, fără să-l penalizeze, indiciu clar că tuturor le-a convenit, la un moment dat al oportunității politice, să beneficieze de pe urma sa, forțând și încropind majorități de moment în Parlamentul României. Pretextând pragmatismul ”înaltelor rațiuni politice”, diverși factori de putere au găzduit o întreagă faună de traseiști veroși sub umbrela ”nobilelor idealuri naționale”. Cine sunt adevărații bandiți ai erei noastre? Politicienii partidelor care promit, la fiecare 4-5 ani, câte un ”pustiu de bine” electoratului turmentat de ceața deasă a unor mijloace de propagandă îndoielnice, sau haiducii și tâlharii de talia unui Toader Pantelimon-Pantelei, eroul filmului ”Dreptate în lanțuri”? De partea cui să fii? A cronicarului Miron Costin, care se întreba, în versuri(”Viața lumei”): ”…Unde-s cei din lume/ Mari împărați și vestiți?/Acu de-abiia nume/ Le-au rămas de poveste./(…) Unde-s ai lumii împărați?” Sau a cantautorului Vali Sterian: ”Unde-s pistoalele? Unde-s pumnalele? Caii și flintele haiducilor?/ La drumul mare nu mai apare/ Umbra călare-a vreunui haiduc,/ Să mai omoare câte-un ciocoi/ Să ia toți banii pentru țăranii,/ Pentru sărmanii plini de nevoi etc.”

CELE DOUĂ FEȚE
Centrul de greutate al goanei după voturile amărăștenilor, calup reprezentativ pentru aproape 75% din numărul alegătorilor este mutat din mediul print, în zona on-line, fapt confirmat de sumele tot mai mari investite în spațiul virtual. Fostul premier, Adrian Năstase, observa într-un ”cuvânt-înainte” al lucrării sale ”blog`n roll”, apărută la Editura Monitorul Oficial(București, 2013): ”Magazinele, poșta, cinematograful, iubirile, jurnalul personal, publicitatea și delațiunile trec și ele în virtual. Împinsă de la spate de criză, mass-media se refugiază în virtual”. Acolo, ”micul și berea” nu mai au concretețea asigurată de tradițiile electorale din anii precedenți. Alegătorii pot decide mai atent cine vor fi noii ”stăpâni ai inelelor”, privind în propriul portofel și comparând, fără mare efort, cine le-a mutilat nivelul de trai, cine a administrat și regizat scandalul și disoluția, cine a încercat să reabiliteze normalitatea și ameliorarea existenței, depărtându-se de promisiunile deșarte ale tâlharilor electorali. O lecție interesantă ne poate fi furnizată de aspectul unei căni de bere din ceramică frumos smălțuită(Majolica), realizată în decembrie, 1902(vezi foto nr. 1 și foto nr. 2), într-un atelier francez, din localitatea Sarreguemines. La baza acestui recipient sunt inscripționate câteva versuri sugestive:” Tu ris quand tu es plein, quand tu es vide tu te plains” (”Când ești plină, tu râzi,/Când ești goală, te plângi”). Vasul are două fețe, precum majoritatea politicienilor. Când este așezat normal, un chip este vesel, când este răsturnat, altă fizionomie indică starea de nemulțumire. Pentru amabilitatea prezentării acestui obiect, mulțumim d-nei Camelia Muraru(vezi foto nr. 3), șefa magazinului de antichități ”Casa Bunicii”, din Piatra Neamț. Doar cu 100 de euro, această piesă originală, de anticariat, poate fi a colecționarilor, iubitorilor de artă sau chiar a politicienilor și alegătorilor interesați de anecdotică. Lucrări cu aspect-caracter reversibil a realizat și plasticianul englez Rex Whistler(vezi foto nr. 4), născut în anul 1905 și răpus pe front, în Normandia, la vârsta de 39 de ani(1944). Exemplificările prin imagini de calitate au fost procurate de la d-na Micaela Cappelli(art designer-Italia) și Graphdesign.com (vezi foto nr. 5 și foto nr. 6), din lucrarea fraților Whistler, Rex și Laurence, intitulată sugestiv:”OHO!”. Cartea a apărut la Londra și publicată pentru prima dată în anul 1946, de John Lane The Bodley Head Ltd. Textul aparține lui Laurence Whistler, iar grafica, fratelui său, Rex Whistler. Ilustrațiile au fost înzestrate cu anumite particularități, ipostazele acestora stârnind amuzament mai ales când sunt inversate. Cu vreo 30 de lire sterline se poate achiziționa, de pe Internet, un exemplar complet al acestui volum. Cu certitudine, merită să ne îmbogățim biblioteca și cu astfel de opere. Eseista și romanciera Belinda Cannone a fost publicată și în România, la Editura Nemira(2008), cu un titlu incitant: ”TRIUMFUL PROSTIEI-mic tratat despre prostia inteligenței”, traducerea din limba franceză fiind asigurată de dl. Ion Doru Brana. La capitolul ”Puterea retoricii” se afirmă: ”Ah, atât de pura indolență a contemporanilor mei care repetă neîncetat că nu opinia face omul și că a fi reacționar în politică nu e o problemă la un individ interesant! Au uitat pur și simplu ce înseamnă o concepție despre lume, expresie care desemnează toate fațetele unei ființe, inclusiv concepțiile sale politice”.

Text și foto(nr. 1, 2 și 3): MIHAIL-SORIN GAIDAU