Primele zile ale lunii martie. Obiceiuri
Baba Dochia, numita in Basarabia si in unele zone din Muntenia Baba Marta, cade de martisor (1 martie). Legendele despre aceasta baba nu sunt putine si sunt in special legate de vremea rea si cele 9 sau 12 cojoace ale Babei Dochia. De aici vine si ideea ca romanii au numit primele 9 sau 12 zile ale lunii martie drept “Babele”, “Zilele Babelor”, “Zilele Babei Dochia”.
Dupa traditia populara, Zilele Babelor incep pe 1 martie sau de martisor si dureaza 9 sau 12 zile consecutiv pana cand Baba Dochia isi leapada cojoacele. In decursul acestor zile, vremea este foarte capricioasa, cand ninge, cand ploua, cand e soare. Batranii spun ca “Baba Dochie nicicand nu-si schimba naravul. Ea trebuie in fiecare an sa-si lepede sau sa-si scuture cojoacele. Si daca se intampla uneori ca nu-si scutura cojoacele dupa cum ii e datina, in decurs de 9/12 zile, atunci si le scutura intr-o singura zi, de 9/12 ori dupa olalta”. (S.F. Marian, Sarbatorile la romani)
Cum inceteaza zilele Babei Dochia, incep Mosii sau Sfintii. Babele sunt de regula rele, iar Mosii sunt buni. Din acest motiv, se poarta obiceiul de a alege una din Babe, adica una dintre cele 9/12 zile, si in functie de cum va fi vremea in ziua respectiva inseamna ca asa e caracterul moral al persoanei care si-a ales ziua. Prima baba este de 1 martie, de ziua Babei Dochia, si se mai numeste si Cap de primavara, deoarece este considerata a fi prima zi din primavara.
In trecut, in zonele din Molodova se obisnuia ca de 1 martie parintii sa lege la gatul sau la mana copiilor cate o moneda de argint sau de aur. Moneda era de regula prinsa cu un snur rosu sau din fire rasucite de matase rosie si alba. Unii copii purtau martisorul 9/12 zile la rand, dupa care il legau de ramura unui pom tanar si daca acelui pom ii mergea bine se credea ca si copilului ii va merge bine in viata.
In prezent, toate aceste obiceiuri au pierit, Nicolae Gane spunand in acest sens ca “Astazi, cand societatea noastra din romana ce era s-a streinizat in toate obiceiurile ei, incat a ajuns a nu mai scrie, nici vorbi, nici gandi romaneste in dispretul vechii fratii romanesti, in aceasta grozava babilonie de limbi si moravuri, am uitat toate traditiile vechi care impodobeau trecutul nostru.
Asa, daca am intreba astazi pe oricine ce este un martisor, desigur ca ar da din umeri zicand ca nu stiu, caci nu numai obiceiul, ci insasi amintirea lui, insusi intelesul cuvantului s-a sters din memoria noastra. Romancele din vremea trecuta se imbracau cu altite, isi spalau fata cu apa de izvor si urmau datinilor si obiceiurilor stramosesti. Ele ciocneau oua rosii la Pasti, ascultau cantecele de stea la Craciun, colindele la Anul Nou si trimiteau martisori la intai martie.
Sa scuturam noi pulberea uitarii de pe acest vechi si frumos obicei stramosesc. Martisorul, banutul spanzurat de un snur de ata rasucita insemna imbelsugarea, firele albe si rosii ale snurului insemnau fata alba ca crinul si rumena ca roza, o salutare adresata venirii primaverii. Romanii erau naivi in sufletul lor. Toate insa s-au sters de buretele asa-numitei civilizatii moderne, care in locul comorilor intelepciunii si traditiei n-a gasit altceva mai bun de pus in loc decat minciunile de 1 aprilie”.
Foarte frumos articolul. Pacat ca primul interes al acestui ziar „apolitic” este tot politica. Felicitari autorului articolului.
ADMIN : Aveti dreptate . Astfel de articole ar trebui sa fie predominante dar din pacate cititorii dicteaza si trebuie sa le oferim ce doresc . Incercam sa multumim pe toata lumea dar consideram ca este foarte important ca nemtenii sa stie ce vor vota in curand . Nu conteaza ce vor vota atata timp cat o fac in cunostinta de cauza . Sa nu aiba motiv peste cativa ani sa zica ca nu au stiut .
Va felicit si va multumesc pentru acest articol! E bine ca se pot citi si astfel de „povesti” in Ziarul de pn. Si mai mult m-as bucura daca ati continua, si daca tinerii si copiii ar afla toate aceste legende, mituri, istorioare ce fac parte din patrimoniul nostru, pana la urma.