Primăvara înfloresc blestemele și cuvintele de ocară. Simțul (nejustificat) al proprietății se revarsă asupra copiilor, și nu numai (Piatra-Neamț)

Nici bine nu a dat puțin căldura că au și început conflictele cu locatarii trecuți bine de a doua tinerețe, mânați de un spirit al proprietății complet nejustificat dar înrădăcinat până la nivel microscopic.

Mărul discordiei: grădinile de la blocuri. Ferească sfântu’ la câtă răutate gratuită am asistat în ultimele zile: copii apostrofați, înjurați și blestemați pentru „nesimțirea” de a fi rupt o floricică („chica-ți-ar mâinile de copchil, dă-i drumul de aici”), adulți care s-au oprit pe bănci pentru a-și trage sufletul, încărcați cu sacoșe, alungați cu urlete pe motivul că aceea nu e banca de la blocul lor, prin urmare ce caută acolo?

Înțelegem cu toții bucuria grădinăritului și efectul terapeutic pe care îl are, însă de aici până la a te comporta ca un posedat cu drepturi depline (închipuite!) pe domeniul public este cale lungă. S-au dus vremurile în care bătrânii erau adevărate izvoare de înțelepciune, dragoste și toleranță, asistăm acum la o degradare fără precedent a ființei umane.

Interesant este că de-a lungul vremii s-au făcut numeroase sesizări la Poliție cu privire la asemenea comportamente însă nu s-a luat nicio măsură, nici măcar o atenționare verbală, un îndemn la cumpătare, nimic. Prin urmare dacă ești în etate, legea te absolvă de orice responsabilitate. Te inființezi duminica la Biserică, faci două cruci, pupi trei icoane și când ieși o iei de la capăt cu răutatea, doar tocmai ce ți-au fost spălate păcatele.

Oameni buni, domeniul public nu este proprietatea voastră! Proprietari sunteți pe cei 4 pereți între care locuiți. Că vecinii sunt de regulă toleranți și acceptă să vă puneți în grădini de la ceapă la ridichi, să le transformați în curți personale cu gard peste gard, măsuțe, oale și blide, e una…dar nu confundați acest lucru cu un drept pe care, legal vorbind, NU îl aveți! Locuiți la BLOC, NU LA CURTE!