Prevenirea intrării copiilor în sistemul de protecţie specializată – comunităţi responsabile, copii fericiţi!

La ora actuală în România, cu precădere în mediul rural, se simte acut lipsa unui sistem de asistenţă socială care să prevină o serie de probleme, printre care cele mai grave care afectează copilul sunt separarea de familia naturală şi violenţa sub diverse forme. Când toate aceste probleme apar, un alt sistem trebuie să intervină, respectiv cel de protecţia copilului, dar acţiunea acestuia este exclusiv reparatorie.

Din cauza lipsei unui sistem de prevenire coerent şi eficient, de cele mai multe ori copiii şi problemele lor rămân invizibili, însă fenomenele deosebit de grave menţionate pot fi prevenite dacă familiile au la dispoziţie, în comunitate, serviciile potrivite. Acestea sunt Serviciile sociale de bază la nivel comunitar, care presupun ca profesioniştii şi actorii locali să ofere servicii eficiente de asistenţă socială şi să garanteze realizarea drepturilor de dezvoltare ale tuturor copiilor, prin acces echitabil la educaţie, sănătate şi protecţie socială.

În România, din  3,9 milioane de copii, aproape 70.000 de fete şi băieţi sunt separaţi de părinţi. O treime trăiesc în centre rezidenţiale, restul în familii de plasament. În fiecare judeţ, 30 de copii sunt părăsiţi anual în maternităţi. Din circa 90.000 de copii cu dizabilităţi, o zecime dintre ei trăiesc în instituţii specializate. Cifrele oficiale arată că, în fiecare an, aproape 12.000 de copii sunt afectaţi de violenţă şi suferă de abuz, neglijare sau exploatare.

Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale prin Direcţia Generală Protecţia Copilului şi UNICEF sunt conştiente de faptul că serviciile de prevenire sunt net superioare celor de protecţie, iar evidenţele din teren arată ca sunt şi de cel puţin zece ori mai ieftine. Copiii din familii aflate în dificultate care beneficiază de servicii de prevenire sunt mai puţin afectaţi de orice formă de violenţă (fizică sau psihică, vătămare sau abuz, neglijare sau tratament neglijent, rele tratamente sau exploatare, inclusiv abuz sexual, dar şi separarea de familia naturală). Serviciile de prevenire au impact atât asupra copiilor, care se pot bucura mai mult de drepturile lor conform Convenţiei ONU cu privire la Drepturile Copilului, cât şi a statului, care are o capacitate crescută de a implementa politici coerente în domeniul social, pe baza principiului eficienţei de cost.

În acest context, Instituţia Prefectului Judeţului Neamţ împreună cu Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Neamţ şi cu sprijinul Reprezentanţei UNICEF în România continuă şi anul acesta  proiectul demarat în 2011 cu titlul „Prima prioritate: niciun copil invizibil!”.

Proiectul urmăreşte să consolideze capacitatea autorităţilor locale de a susţine servicii de prevenire. La ora actuală în România, cu precădere în mediul rural, se simte acut lipsa unui sistem de asistenţă socială care să prevină o serie de probleme, printre care cele mai grave care afectează copilul sunt separarea de familia naturală şi violenţa sub diverse forme. Când sistemul de prevenire nu funcţionează, intervine sistemul de protecţie a copilului, dar acţiunea acestuia este exclusiv reparatorie.

Pornind de la scopul iniţial al proiectul de a contribui la creşterea impactului politicilor de protecţie socială asupra celor mai săraci şi excluşi social dintre copiii şi familiile vulnerabile din România, în anul 2012 proiectul are două obiective principale: dezvoltarea capacităţii actorilor locali din mediul rural de a furniza servicii bazate pe comunitate, eficace şi eficiente, pe baza informaţiilor şi cunoştinţelor acumulate şi generate în primul an de implementare şi consolidarea strategiei naţionale din domeniul prevenirii, cu focus asupra eficientizării acesteia şi aducerii serviciilor sociale de bază cât mai aproape de beneficiari şi nevoile lor.

La nivel local, proiectul va pune în continuare accentul pe identificarea familiilor la risc şi realizarea unor planuri coerente de evaluare a nevoilor, pe implementarea cu eficacitate şi eficienţă a serviciilor sociale de bază şi pe creşterea accesului la acestea pentru copiii cei mai vulnerabili şi familiile lor. Sprijinul şi susţinerea  pe care DGASPC continuă să le ofere, constituie o componentă esenţială a proiectului, perfect  adaptată nevoilor concrete identificate în teren.

În anul 2011, proiectul a fost derulat în 96 de comune din judeţele: Bacău, Botoşani, Buzău, Iaşi, Neamţ, Suceava, Vaslui şi Vrancea. Vizitele asistenţilor sociali la peste 120.000 de familii din aceste comune au adus în atenţia autorităţilor locale, în plus faţă de cazurile deja existente şi cunoscute, încă 3.041 de cazuri de copii aflaşi în situaţii care necesită intervenţie, dar despre care nu se ştia nimic. Cu alte cuvinte, peste 3.000 de copii „invizibili”. Dincolo de problemele generate de sărăcie care afectează trei sferturi din cazuri, o treime dintre fetele şi băieţii identificaţi sunt la risc de abuz, neglijare şi violenţă şi o cincime la risc de abandon şcolar.

Pe baza evaluării proiectului la finele anului trecut şi pentru a creşte impactul acestuia, în anul 2012 proiectul îşi ajustează intervenţiile atât în termeni de activităţi cât şi de arie de acoperire. Spre exemplificare în judeţul Neamţ proiectul este derulat în comunele: Bîra, Boghicea, Bahna, Dragomireşti, Oniceni, Săbăoani, Români şi Tămăşeni, iar activităţile sale ţintesc beneficiarii conform paginii descriptive anexate.

Evaluarea făcută după primul an de implementare a demonstrat că proiectul este relevant nu doar pentru ansamblul de comunităţi ci şi pentru Strategia Naţională în domeniul Protecţiei şi Promovării Drepturilor Copilului (2008-2013), atestând eficienţa intervenţiilor şi furnizând informaţiile şi datele necesare pentru implementarea eficientă a strategiei.

Proiectul construieşte pe experienţa acumulată prin dezvoltarea serviciilor sociale la nivelul comunităţii. Odată serviciile aduse mai aproape de copiii vulnerabili şi familiile lor, se poate preveni separarea copilului de familie şi intrarea lui în sistemul de protecţie specializată. Existenţa unor sisteme de prevenire comunitare funcţionale înseamnă o copilărie mai bună pentru copiii vulnerabili, comunităţi mai unite şi mai implicate şi costuri mai eficiente pentru stat.