”Presa râioasă”
Mai demult am avut o discuție cu un om politic foarte important, care nu este din Neamț, despre modul în care selecta ce jurnaliști să fie invitați la evenimentele și conferințele partidului pe care îl reprezenta. Pentru că am văzut recent o dezbatere pe această temă, pentru acuratețe am reluat discuția recent și am primit acordul de a o face publică fără să indic numele politicianului.
L-am rugat pe respectivul politician, un om cu multă carte, să îmi explice de ce nu îi invită pe toți cei din presă la conferințele lui, deoarece modul în care discrimina jurnaliștii părea unul fără logică, chemând pe cei care erau de partea lui și pe cei care îl criticau sever, refuzând să-i invite pe unii care erau oarecum moderați în critici.
Explicația a fost una nesatisfăcătoare pentru conceptul de libertate a presei, dar avea o logică. ”Chem la conferințele de presă pe ai mei, pe cei ai dușmanilor și pe cei care sunt plătiți să mă critice. Nu chem presa care se oprește să mă critice dacă o plătesc. Jurnaliștii aceia sunt ca râia și dacă iei presa râioasă ajungi să te scarpini toată ziua. Înțeleg pe cei care mă critică că asta este misiunea lor, pentru asta sunt plătiți și este un exercițiu bun să mă confrunt cu ei, dar cu presa râioasă eu nu am ce discuta. Paraziții rămân paraziți orice ai face.”
Din păcate, mulți oameni politici aleg să se scarpine și nu avem o problemă cu alegerea lor. Și conceputul de ”presă râioasă” este unul forțat și mai ales discriminatoriu, deoarece e greu să cataloghezi ca jurnalist râios pe cineva fără să ai și dovezi, doar bazându-te pe o părere proprie. Dar, din păcate, teoria acestui politician dintr-un județ vecin cu Neamțul are corespondent în realitate. Sunt jurnaliști care laudă sau critică contra cost, dar există și specia de jurnalist parazit care critică pentru ca să fie plătit să se oprească.
Iosub Robert
