Premieră la Teatrul Tineretului: Radu Afrim a coborât din multivers în stația Piatra-Neamț
Avertisment: Acest text este o invitație, nu o cronică.
Radu Afrim (n. 5 iunie 1968), ardelean nordist de Beclean care a visat să devină arhitect, unul preparat cândva de Dinu Patriciu, e prototipul regizorului fulminant în cultivarea cu naturalețe a excentricității „inside the box”. Nu există așa ceva? Ba da, Afrim e ctitor certificat. Drept dovadă proaspătă s-a născut piesa c-un titlu (*) ca o ecuație diferențială de ordin superior. Revelația soluției – oglinda! – vine după ce consumi un releveu vivant construit pe singurătate și singularitate.
Afrim a scris textul în timp scurt, pas cu pas și a lucrat cu actorii în timp real, compunând cu ei, pe ei, prin ei un univers bazat puternic pe o cunoaștere superioară a cuvintelor și necuvintelor. Nu reinventează limba română, ca Nichita – el o stpânește, o strunește. Scriitura, în totalul ei, dăruiește un regal SF, secțiunea „social fiction”. Ce mândri ar fi fost un Kurt Vonnegut Jr. sau Philip K. Dick. Împrietenirea cu spațiul contractat pe scenă și extensia temporală spre orizontul 2119 te stârnesc să te întrebi cum arată celelalte universuri, încă necunoscute, din multiversul expansionist gestionat de Afrim.
Ilustrația muzicală, autocoregrafia și regia, așa cum sintetiza o spectatoare, sâmbătă, după premieră, dau nota sau înfășurătoarea de echilibru a unui spectacol mare. Pietrenii născuți mai devreme se vor bucura să vadă cum spiritul inovator, îndrăzneț al unor montări istorice de la Teatrul Tineretului, semnate cu zeci de ani în urmă de Alexandru Tocilescu sau Iulian Vișa, renaște la un nivel Next Generation.
Cel puțin textul și interpretarea Corinei Grigoraș sunt atât de sus încât li se cuvine o calificare peste rând în competiția pentru premiile UNITER, fără a tulbura juriul de nominalizări. (Imediat după ce vizionasem avanpremiera „Serafimilor” lui Daniel Sandu, în toamna lui 2017, strigam și nu se-auzea că filmul va captura premii importante la Gala Gopo. N-am avut curaj s-o scriu. Acum nu mai ezit.)
Cătălina Bălălău confirmă inepuizabilul său izvor de talent. Dacă ar dona câte o rație zilnică altora, mai cu seamă miilor de absolvenți păcăliți cu certificate de talent fabricate de post-licealele de teatru, îi rămâne suficient pentru această viață pământeană. Cristina Mihăilescu este peste cuvintele rolului. Când zâmbește, se aprind stelele; când se încruntă, e alertă de Cod portocaliu. Valentin Florea, o bogăție de aptitudini în căutare de rol și regizor pe măsură, se unduiește și pune în undă o explozie cu repetiție. Apoi, preț de câte o reprezentație, Lucky Mandric împrumută imperial titlul de Doamna Reginei de la sora sa. Sora sa e neurologul de patrimoniu Tatiana Luchian, neurologia e regina specializărilor medicale, iar Radu Afrim a făcut o vrajă, cât de-o conturnare a sinapselor. A descotorosit teatrul de muze, oferindu-i direct tronul reginei. Ca o vrajă te atinge rolul Adei Lupu, înfăptuitoarea unei misiuni imposibile: a jucat ce era scris pe profilul Sabinei Brândușe, actriță simbol a TT împinsă cu afurisenie spre o demisie necercetată taman în săptămâna premergătoare premierei.
Nu în ultimul rând, simbolistica finalului vine ca o dezintoxicare de înclinația spre neomisticism, de apetența periculoasă pentru social media. Cine a priceput ceva din Understanding Media: The Extensions of Man, publicată de Marshall McLuhan în 1964, sigur a reținut cheia „The medium is the message”. Înțelege mai ușor frumusețea oglinzii ascunse de ecuația din titlu. E una personală, fiecare cu oglinda lui, șlefuită astfel încât să-i expună cândva, dacă e cazul, o călătorie spre lăuntrul său. (Trimiterea la o uitată operă rock a celor de la Roșu și Negru, din urmă cu vreo 40 de ani, vine de la sine.)
Fără a trage linia, fără a aduna, fiind în fața unei însumări deschise, dinamice, se reține evidența. Am făcut rost de-un spectacol condamnat la istorie. 100 de ani e un orizont prea îndepărtat. De aceea ne vom mulțumi cu rezistența memoriei junilor contemporani care nu se închină la Facebook. Dacă pricep despre ce e vorba. Tinerii din urmă cu 40-45 de ani îi pot ajuta.
Viorel COSMA
(*)
Sub fiecare pas e o mină neexplodată dintr-un război neterminat cu tine
Distribuție:
Lucreția Mandric
Cătălina Bălălău
Nora Covali
Corina Grigoraș
Gina Gulai
Ada Lupu
Cristina Mihăilescu
Paul-Ovidu Cosovanu
Valentin Florea
Flrin Hrițcu
Mircea Postelnicu
Scenariu și regie: Radu Afrim
Scenografie: Alexandra Constantin
Light design: Cristian Niculescu
Band: Paul-Ovidiu Cosovanu, Răzvan Murariu
Asistente voluntare: Miruna Moaleș, Petruța Pavăl
Premiera: 28 și 29 iunie 2019
Foto: Facebook: Radu Afrim/ Teatrul Tineretului Piatra-Neamț
- articol preluat de pe Știri Naționale
