Planul cincinal. Un crematoriu cât o țară: ard oamenii în valize, butoaie, containere și spitale

Într-o țară plină de „Dorei” care au rămas să stingă lumina după ce majoritatea profesioniștilor și-au luat tălpășița și s-au dus pe meleaguri mai bune, este nerealist să avem așteptarea ca tragediile să nu se mai întâmple.

Criza COVID a dus anul acesta în plan secund orice altă prioritate. În timp ce numărăm morții și indicii în statistici în fiecare zi la ora 13.00, ultimii profesioniști rămași în România sunt călcați în picioare de „Doreii” cu rol decizional. Și pentru că suntem în faza de stingere a luminii, ne mai trezește din când în când câte un foc. Un foc într-o valiză, un foc într-un butoi, un foc într-un container, un foc într-un spital.

Ca de  obicei, urmează circul caracteristic al căutării vinovaților, îmbrăcat în straie de justiție, pedepsirea câte unui țap ispășitor și revictimizarea victimelor… „Despre morți, numai de bine. Viii să se descurce și singuri. Doamne ajută!”

Într-o țară în care nici după 30 de ani nu am găsit vinovații de la Revoluție, avem pretenția să știm care sunt adevărații vinovați ai tragediilor din ultimii ani, înfierând pe câte unul într-un tribunal public ad-hoc, ca niște români care ne pricepem la toate, de la făcut țuică în grădină până la legile justiției. Noroc de Zuckerberg că avem unde să organizăm tribunalul, că afară e cam frig și se poartă și masca aia care ne sufocă.

Ne place mult premisa „Eroi și criminali”, ne plac telenovelele și cel mai mult ne place să căutăm noi vinovații în altă parte decât în propria curte, că doar ne-am uitat la serialele cu Poirot și Colombo și avem practic un doctorat în criminalistică.

Românii ăia care își repară prizele singuri acasă, românii ăia care nu prea fac revizii pe la centrale, românii ăia care merg cu mașinile dezmembrate pe drumuri, că e prea scump un braț nou la o roată, românii ăia care stau cu instalația de curent electric în casă veche de când Ceaușescu avea cultul personalității, românii ăia care sunt fanii improvizațiilor se transformă acum în judecători și arată cu degetul spre alții, vinovații adjudecați de tribunalul public, uitând că, practic, se uită la ei înșiși, în oglindă.

Planul cincinal ne mai trezește din când în când cu un Giulești, cu un Colectiv, cu un Piatra-Neamț. După care adormim ușor pe versurile hit-ului „Deșteaptă-te, române!”.

Noapte bună, România!