PLACĂ COMEMORATIVĂ PENTRU ELENA CUZA. UN MONUMENT DE SUFLET PENTRU URBEA PIATRA

O frumoasă aducere aminte pentru pietreni a celei care a fost soția demnă și de caracter a domnitorului Unirii de la 1859, Alexandru Ioan I, devotată și iubitoare de neam și țară, a sfântului pământ românesc, Elena Cuza, care a locuit de la trecerea în veșnicie a principelui Cuza – 1873 – și până la decesul ei – 1909 – în Piatra Neamț, str. Ștefan cel Mare nr. 45. Perioada șederii sale în orașul nostru, 1895-1901 și 1904-1909, se păstrează consemnată pe fișa unui monument de artă din anul 1963 (placă comemorativă), aflat în fondul Colecția de artă județul Neamț.

Dedicația acestui monument a fost făcută ”Elenei Cuza, soția primului domnitor al Țărilor Române Unite/Alexandru Ion Cuza”, care a locuit în ultimii ani ai vieții în urbea noastră. Placa comemorativă a fost dezvelită în 1959, cu ocazia ”Centenarului Unirii”.

Monumentul a fost aplicat ”pe peretele exterior al casei cu nr. 45 din str. Ștefan cel Mare, la o înălțime de 3 m, între fereastra estică și colțul de nord-est al clădirii, pe peretele de la stradă, neexistând gard, din lipsă de spațiu”.

Placa, având dimensiuni de 0,300 x 0,605 m, a fost lucrată din marmură albă cu inscripție săpată și apoi cu bronz auriu, fiind fixată cu șuruburi din metal. Pe margini avea săpat un chenar, reliefat prin aplicarea de bronz auriu, iar în mijloc inscripția săpată în marmură și reliefată cu bronz auriu. În anul 1965, momentul în care a fost întocmită fișa monumentului, starea de conservare a plăcii era bună, menționându-se în clar textul inscripției: ”24 ianuarie 1859 – 24 ianuarie 1959, AICI ȘI-A TRĂIT ULTMII ANI AI VIEȚII ELENA CUZA/SOȘIA PRIMULUI DOMNITOR AL ȚĂRILOR ROMÂNE UNITE,/CARE L-A ÎNȚELES ȘI SPRIJINIT În REALIZAREA NĂZUINȚELOR POPORULUI”.

Fișa de monument cuprinde și o schiță a locului unde se afla casa în care a locuit Elena Cuza, între anii 1895-1901 și 1904-1909.

Spre a completa istoricul acestui monument de artă mai potrivit ar fi să aducem la cunoștința cititorilor câteva considerații reunite în volumul semnat de Mihaela-Cristina Verzea și Elena Cojocariu, intitulat Principesa Elena Cuza la Piatra-Neamț, apărut la Editura ”Constantin Matasă” de dată recentă (2012).

Autoarele volumului o portretizează pe Măria Sa, Doamna Elena, ca fiind femeia ”ideal de bună și modestă”, tovarășa lui Cuza Vodă așa cum afirma N. Iorga, care a descins pentru prima dată la Piatra în vara anului 1895, atunci când a devenit proprietara unei locuințe (conform Actului de Vânzare-cumpărare nr. 642 încheiat de Tribunalul Neamț la 3 august 1895, de la fosta proprietară, Maria N. Albu) de pe str. Ștefan cel Mare, stradă destinată protipendadei nemțene.

Doi ani mai târziu – 1897 – Elena Cuza cumpără un nou teren pe aceeași stradă, la nr. 25, în imediata vecinătate a proprietății care îi intrase în stăpânire în august 1895. Mărindu-și domeniul venerabila principesă a demarat construcția unei locuințe (1897-1899), care se păstrează și astăzi într-o stare de conservare mulțumitoare.

Casa se remarcă printr-un stil arhitectural neo-clasic prin decorațiile fațadelor, formei în plan și prin volumetria acoperișului. Toate construcțiile locative urbane ridicate în acea perioadă de oameni cu stare erau caracterizate de decorații eclectice, preluate din arhitectura neo-clasică franceză, care aduceau un aer aristocratic și elegant atât exterioarelor, cât și interioarelor. Imobilul o reprezintă pe marea Doamnă și pare desprins dintr-o poveste. Volumetria simplă, îmbogățită de bosaje care marchează îmbinarea fațadelor, are cornișe late, specifice arhitecturii vremii. Decorată
fără ostentație, dispusă nu cu fața spre strada principală ci spre aleea de acces, locuința demonstrează discreție și modestie. Îmbinarea dintre acoperiș și fațadă este decorată cu muluri dispuse orizontal, iar golurile ferestrelor sunt marcate de ancadramente simple. Construcția a fost proiectată după modelul neo-clasic simetric față de hall-ul principal, cu rol de intrare și salon pentru primirea oaspeților. Aici se socializa, se serveau dulcețuri și șerbet, iar primirile se programau cu multă grijă. Celelalte încăperi, cu destinația de birou și dormitoare, erau dispuse perimetral față de hall. Amploarea înălțimii încăperilor era proporțională cu suprafața acestora. Hall-ul era luminat lateral și zenital de ferestrele intrării principale și diametral de fereastra biroului.

Dependințele pentru treburile zilnice și slujitori erau dispuse în partea din spate a construcției. Bucătăria, cămara, camerele pentru slujitori erau necesare bunei organizări a vieții cotidiene.

Se cuvin amintite și anumite argumente sentimentale, potrivit documentelor și lucrărilor apărute până acum, pentru care orașul Piatra-Neamț a avut șansa de a fi gazda primei Doamne a Țărilor Române Unite, la sfârșit de veac XIX și începutul celui următor, până în clipa în care s-a săvârșit la cele sfinte, în vârstă de 84 de ani, la 2 aprilie 1909. Una dintre dovezi o întâlnim în lucrarea semnată de Lucia Borș, Doamna Elena Cuza, ediția a II a revăzută, București, 1943, p. 251: ”Acest mic târgușor moldovenesc, aducea aminte Doamnei Elena scene din trecut de pe vremea domnitorului Cuza, care povestea cu mult drag despre primirea pe care i-o făcuseră Piet renii, în 1863, când trecuse prin orășelul lor. Încă de pe la Văratic fusese escortat de sute de săteni îmbrăcați în mândre costume de munte și purtând lăncile cu steaguri, iar călăreții – tot fii de boieri de prin partea locului – mergeau falnici alături de ei. Toată noaptea aceea fusese sărbătoare pentru Pietreni care aprinseră pe piscurile muntelui Pietricica focuri de artificii, care-i urau bun venit și inundau prin lumina lor feerică tot brâul de munți, la poalele cărora stătea pitorescul oraș. Pentru această amintire Doamna Elena era recunoscătoare Pietrenilor, căci Domnitorul Cuza rămăsese multă vreme sub impresia plăcută a acelei amintiri”.

Iată de ce urbea noastră va fi mereu un oraș de suflet pentru minunata Doamnă ELENA CUZA!

Prof. Gheorghe Radu