Pisi, te fac c-o pastă?!

Ne-a mai izghit o modă acu`, că doar n-om fi noi chiar la coada căruței: moda live-urilor. Și nu alea menite să te ducă în lumea celor drepți și țepeni când ești la volan, ci alea de pe grupuri în care vezi burhidane păroase și auzi tot repertoriul lui kaizer pe fundal..mă rog, salam, același vomitivo-laxativ.

Ideea în sine scapă și o rupe la fugă, efectiv, din calea puterii de înțelegere a unui om zdravăn la cap. De ce mi-aș bălăngăni boilerul transpirat în fața unei camere în timp ce râgâi ca ultimul gherțoi? De ce tre să vadă și să audă tot „feisbucu” cum un prostalan lopată stă la taclale cu vreo maimuță care respiră și regurgitează prostie?

Ca să nu mai vorbim de recuzita care e aproape standard: sticlele de trotil pe masă, țigările, niște euroi sau lire aruncate așa, la mijto, să moară dujmanii de oftică și glandă, plus cheile de la merțalan sau bemveu..asta ca sa se știe că omu` e dotat…și nu musai la etajul intermediar.

Cu toate astea, un „laiv” din ăsta prinde mai ceva decât vreo știre ipotetică în care se anunță că a mierlit Iliescu ( am zis ipotetic, da? înca n-a dat colțu`, nu vă bucurați).

Mai ziceți voi ceva, că noi am cam rămas fără număr…aaa, fără cuvinte, pardon…`mnevoru mă-sii de treabă!

Acest articol este un pamflet și trebuie tratat ca atare. Și nu, Iliescu n-a murit, să ne înțelegem.