Piatra Neamț în primele decenii din veacul XX
Așa cum ne relatează documentele din arhivă, în ”Darea de seamă asupra activității comunale din 1900”, de către edilul acestei așezări, primarul C.V. Andrieș, la data respectivă ”suprafața comunei era de 1.147 ha și 4.761 mp, din care 487 ha cuprins de păduri, munții din oraș cu plantațiile, suhatul (islazul – n.n.) și locul de grădinării, iar restul de 660 ha, 4.761 mp era orașul cu toate suburbiile”.
Conform acelorași documente, în deceniul al III-lea al secolului al XX-lea, după noua măsurătoare, localitatea avea o suprafață de ”1.262 ha, 5.300 mp, cu o diferență de 115 ha, 584 mp în plus, care provine din mărirea orașului”.
Cât privește situația demografică, informațiile ne arată că ”la 31 decembrie 1900 populația era de 17.597 locuitori, din care 8.365 români, 8.467 mozaici, 765 alte naționalități, iar la 1 septembrie 1927, de 35.343 locuitori, din care 21.377 români, 13.681 mozaici, 285 alte naționalități”. Așadar în anul 1927 scade semnificativ numărul locuitorilor de religie mozaică (evrei – n.n.) și a celorlalte naționalități, fiind o urmare a statisticilor care au introdus și comunele suburbane care s-au alipit orașului.
În publicistica vremii din deceniul al IV-lea al aceluiași veac XX, târgul Pietrei, ”astăzi unul dintre cele mai frumoase orașe din toate punctele de vedere, nu a progresat în raport direct cu vechimea lui, căci în timp ce alte orașe de dată mai recentă au ajuns curând la o dezvoltare remarcabilă, aceea a târgului Pietrei rămăsese aproape staționară până în 1900, când singura stradă mai principală era Ulița Mare (str. Cuza Vodă), uliță îngustă cu case proaste și prăvălii tot așa. Doar câteva case mari boierești, parte mai sunt și azi (1938 – n.n.) înconjurate de livezi imense și legate prin ulițe proaste, în cea mia mare parte fără trotuare”.
După această dată, ne spun documentele ”fu binefăcător pentru târg primariatul lui Nicu Albu, pe care N. Iorga la numit – primarul de progres al Pietrei – și care cu energie și perseverență uimitoare a început campania de transformare, lărgind străzi, construind trotuare, canale și mai ales acea remarcabilă podoabă a târgului care e Parcul Cozla”. Amintim cititorilor noștri că remarcabilul și inegalabilul primar liberal (din anii 1901-1904 și 1907), născut la 2 februarie 1853 și decedat la 31 mai 1908, a deținut și funcția de prefect al județului de la poalele Ceahlăului în anii 1885-1888, 1895-1899 și 1907, cu mari realizări pentru această parte de țară: ”facerea șoselelor în județ, mai ales acelea din regiunea munților, astfel încât a terminat șoseaua Piatra-Prisăcani, în partea cea mai grea Tarcău-Hangu, răzbătând prin toate strâmtorile cu ajutorul dinamitei și tăierea râpelor. Tot atunci, a construit frumoasa și admirabila șosea peste muntele Petru Vodă care leagă Tg. Neamț prin Pipirig de Valea Largului până în Valea Bistriței”. A fost, totodată, cel dintâi prefect din țară care a introdus telefonul în județul nostru”.
Opera începută de Nicu Albu a fost urmată de primarii care i-au succedat cu lucrări edilitare de cea mai mare importanță și utilitate. Se pare că dintre aceștia s-a detașat Gh. Măcărescu care datorită influenței sale la centru a obținut importante sume de bani pentru pavarea câtorva străzi, pentru construirea teatrului și a unor localuri de școală, după ultimele cerințe. Era anul 1930, când acesta devenea primar din partea țărăniștilor, după îndelungata perioadă a liberalilor.
Urmează după acesta liberalul din timpul guvernului Tătărăscu, domnul N. Guranda, șeful partidului liberal de Neamț, care a contribuit în aceeași mare măsură la progresul și civilizarea orașului. Domnia sa a rezolvat problema pavajului în arterele principale și frecventate, începând cu bulevardul gării, ce se deschide atât de cochet vizitatorului. Apoi a făcut grădina din centru, în locul fostei piețe și foarte multe alte înfrumusețări care au dat orașului o ținută mai occidentală în anul 1938.
Toate acestea erau menite să contribuie ca ”Piatra, datorită neîntrecutelor frumuseți naturale, cât și împrejurimilor, să fie ceea ce de mult îi era sortit, cel mai de seamă oraș de vilegiatură din întreaga țară. Amintind râvna acestor edili din perioada în discuție, un alt primar remarcabil din 1940, Dimitrie Hogea spunea că ”cinstind trecutul, noi pregătim viitorul”.
Prof. Gheorghe Radu
