PAVEL LUNGU, PROMOTOR AL MUZICII ORTODOXE

Unul dintre puținii propagandiști și publiciști români de muzică bisericească ortodoxă autentică din România este și profesorul dr. Pavel Lungu(vezi foto nr. 1), licențiat în teologie ortodoxă. A doua licență a obținut-o în muzică bizantină. Este singurul beneficiar din România al unei burse de studii, ONASSIS. A obținut un doctorat în muzică bisericească bizantină, a publicat mai multe lucrări de specialitate, activând ca profesor în cadrul Seminarului Teologic de la Sf. Mânăstire Neamț, ”Veniamin Costachi”. A publicat la selecta editură Electrecord muzică bisericească bizantină, a publicat colinde ortodoxe pentru elevi, două culegeri, devenite celebre, de AXIOANE(vezi foto nr. 2, foto nr. 3, foto nr. 4) din colecția de manuscrise medievale(rarissime) a Mânăstirii Neamț, a avut o contribuție importantă la realizarea primului dicționar enciclopedic de muzică bisericească românească(vezi foto nr. 5, foto nr. 6, foto nr. 7, foto nr. 8, foto nr. 9), a publicat pentru prima dată în România ”meditațiile” lui Teodor M. Popescu, de mare și actuală folosință preoților: ”TEODOR M. POPESCU ȘI MEDITAȚIILE DESPRE PREOȚIE”(vezi foto nr. 10), însoțite de un incitant și instructiv ”studiu introductiv”. Aceste realiste și aspre meditații s-au împiedicat mai mereu de anumite interdicții, chiar de obtuzitatea unor dulăi ai cenzurii. Faptul că o persoană privată s-a încumetat să spargă gheața și liniștea celor care mai cred că-și pot stabili prin bun-plac repere preoțești în afara normelor adevăratei preoții este un progres și un îndemn la vigilență și cumpătare creștină. O bună parte dintre lucrările îngrijite și publicate de dl. prof. dr. Pavel Lungu, cu mari sacrificii personale, sunt studiate în țară și străinătate. Nu cred că este aici locul și nici momentul descrierii unui întreg ”buchet” de persecuții, silnicii și mizerii pe care a fost nevoit să le suporte acest om, doar din dorința de a sluji adevărului și ortodoxiei. Dintre răufăcătorii care au încercat să-i otrăvească existența și activitatea didactică nu au lipsit nici lupii cerniți și echipați cu piei de oaie, nici ingerințele și răsuflarea otrăvitoare a cameleonului politic ce și-a schimbat culoarea electorală de câteva ori în ultimul cincinal! Având permisiunea autorului de a cita din lucrarea ”Teodor M. Popescu și meditații despre preoție”, vom încerca să oferim cititorilor câteva fragmente sugestive.

EXTRASE DIN ”STUDIU INTRODUCTIV”

”Pentru profesorul Teodor M. Popescu, a vorbi despre Preoția lui Hristos, era o necesitate existențială. El nu făcea filosofie existențialistă, precum alți confrați din Institutul Teologic. De aceea cu responsabilitatea teologului și cu rigoarea științifică a istoricului a formulat o sumă de definiții ale Preoției. Pentru autorul ”Meditațiilor despre Preoție” există PREOȚIA LUI HRISTOS pe de o parte, iar pe de altă parte, preoția formală, rece, goală, profesională, care este asemenea unei haine care nu bucură, nu încălzește nici pe cel care o poartă, dar nici pe altul(foarte multe afirmații ale profesorului Teodor M. Popescu au fost memorate de foștii studenți, precum acest text). Ca să continuăm ideea, tot în aceeași vreme, arhimandritul Nicodim Sachelarie(cunoscut canonist ortodox), într-o meditație, de altfel publicată-MONOLOGUL UNUI MISIONAR-afirmă că există preoți ai bogăției, ai științelor lumești și ai duhovniciei. Ce l-a determinat pe profesor să cugete despre preoție? Râvna misionară, dar și răutatea lumii și disprețul unor colegi, care îl copleșeau(nota autorului: ”Recomandăm pentru documentare, lucrarea UN MARTIR AL CRUCII, apărută la Editura Christiana, București, 2006).(…) Cât de importante erau MEDITAȚIILE DESPRE PREOȚIE, răspândite de profesorul Teodor M. Popescu, pentru preoți și cât de ”periculoase” pentru regimul comunist? Rezultă din faptul că însuși ministrul cultelor cerceta în vara anului 1959, în zona Neamț, pe la seminar și mânăstiri, dacă aceste meditații au ajuns și dacă sunt cunoscute. Întrebat de ce le consideră periculoase, acesta a replicat: ”Sunt mai periculoase decât partizanii din munți; pe aceștia îi avem sub control, pe preoți nu putem să-i controlăm dacă aceștia gândesc așa cum gândește banditul de Popescu”. Ura dintre preoți l-a înfiorat pe profesorul Teodor M. Popescu: ”Din câte sentimente omenești există, inferioare, absurde, înjositoare, nemernice, nu este nici unul mai defăimător decât ura dintre preoți”. Pe cei mai mulți i-a învrăjbit politica, în perioada interbelică, dar mai ales, în perioada comunistă. Majoritatea preoților n-a acceptat că trebuie să fie dincolo de politică.”(aici se încheie citatul extras din studiul introductiv semnat de prof. dr. Pavel Lungu) Cititorul interesat de lucrarea dedicată preoției, aparținând profesorului Teodor M. Popescu, însoțită de studiul introductiv al prof. dr. Pavel Lungu va afla informații de excepție, dar va fi nevoit să o studieze cu mare atenție. Profesorul Teodor M. Popescu a fost una din zecile de mii de victime ale prigoanei securisto-bolșevice din România. A trecut prin mai multe închisori de exterminare, inclusiv prin ”Aiudul însângerat”(termen utilizat de dl. Grigore Caraza, fost deținut politic, printre puținii care mai sunt astăzi în viață).

Explicații pentru AXION:

axion (acsion) n. imn bisericesc, cântare de laudă ce începe cu vorbele: «Cuvine-se cu adevărat»: iar când pe l’acsion nu se vedea . Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) |

axion (biz.), imn adresat Fecioarei; se găsește în oda a IX-a a canonului (2) utreniei* Învierii și care se cântă la liturghie*, imediat după sfințirea darurilor. Denumirea de axion provine de la primele cuvinte gr. ale textului cântării: ῎Aξιόν ἐστιν ὡς ἀληθῶς (Axion estin os alithos), „Cuvine-se cu adevărat”. Axionul este format din două părți distincte. Partea a doua, „Ceea ce ești mai cinstit” (τήν τιμιωτέραν τῶν Xερουβίμ), datează din sec. 8 aparținând lui Cosma Melodul, iar prima („Cuvine-se…”) este o completare târzie (sec. 10-11), a călugărilor athoniți, ca o parafrazare și introducere lămuritoare a textului inițial. Axionul Cuvine-se sau Vrednică ești se cântă și tot timpul anului la liturghia lui Ioan Hrisostomul; în postul păresimilor la liturghia lui Sf. Vasile, acesta este înlocuit cu axionul ’Eπὶ σοὶ χαίρει, Kεχαρι τωμέυη, „De tine se bucură toată făptura” ( în Joia Mare: „Din ospățul”, în Sâmbăta Mare: „Nu te tângui”), iar la cele 12 praznice împărătești, în locul axionului „Cuvine-se…”, se cântă irmosul* Cântării a IX-a a Canonului sărbătorii.

Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

axión (axioáne), s. n. – Imn din slujba ortodoxă a Sfîntului Ioan Crisostom, care se cîntă atît în timpul slujbelor curente cît și la marile sărbători și comemorări. Gr. ἀξιόν (ἐστιν) „demn (este)”, care constituie începutul imnului.

Sursa: DER

axión n., pl. oáne (ngr. d. vgr. áxión estí „vrednic este”, cum începe acest imn). Un imn bisericesc care se cîntă la liturghie și la întronarea unuĭ prelat saŭ unuĭ monarh saŭ la praznice marĭ prezidate de un prelat saŭ de un monarh.

Sursa: Scriban

Text și foto: MIHAIL-SORIN GAIDAU