UN OM AL PĂCII ȘI ZIDIRII CREȘTINE, PĂRINTELE ARHIMANDRIT CIPRIAN ZAHARIA
Motto:
”Fii credincios lui Dumnezeu și Bisericii Sale, cât vei trăi, și vei avea în viața aceasta tot binele, iar în cealaltă vei dobândi cununa de mărire!” (Arhimandrit Ciprian Zaharia)
La 26 decembrie, 2011, s-au împlinit cinci ani de la trecerea în lumea drepților (anul 2007) a preacuviosului părinte Arhimandrit CIPRIAN ZAHARIA, fost stareț al Mânăstirii Bistrița, între anii 1979-2005. Și-a dedicat întreaga ființă slujirii, cu bună credință a valorilor creștine. A intrat în rândul monahilor când împlinise 18 ani. Când firul vieţii a fost retezat, avea aproape 60 de ani de viață călugărească. S-a născut în ținutul Sucevei, aproape de Fălticeni, în urma cu 80 de ani. A intrat in obștea Mânăstirii Secu, unde a urmat școala monahala (1950 – 1953) și apoi Seminarul Teologic de la Mânăstirea Neamț. În anii 1970 a urmat și Facultatea de Teologie de la București. La Mânăstirea Bistrița, adus în 1979 de vrednicul de pomenire Părintele nostru Teoctist, a avut o lungă stăreție, cea mai lungă stăreție din veacul XX, în care a lucrat foarte mult. A reușit să reînvie tradiția monastică, oficiind prima călugarie după 30 de ani de interdicție, și anume cea a actualului arhiereu vicar al Episcopiei Romanului, PS Ioachim Băcăuanul. A fost și un harnic restaurator al ctitoriei lui Alexandru cel Bun, la finalizarea lucrărilor primind și rangul de arhimandrit. După 1990, în cimitirul Mânăstirii Bistrița a construit o biserică din lemn în stil tradițional și a inițiat înființarea unor schituri noi. Tot el a ajutat la redeschiderea unor vechi mânăstiri. A rămas și în amintirea scriitorilor care i-au închinat câteva pagini sau rânduri, între ei amintindu-l pe poetul Ioan Alexandru care i-a dedicat mai multe poezii.
În ultimii ani ai vieții a fost încercat de o boală grea, pregătindu-se astfel de întâlnirea cu Împaratul cel fără de moarte. Vestea plecării cuvioșiei sale din aceasta lume a umplut de uimire, tristețe și durere cinul monahal moldav, dar mai ales pe cei care au avut onoarea să stea cândva în preajma acestui deosebit părinte. P.S Episcop al Romanului, Ioachim Băcăuanul a elogiat viața deosebită a părintelui arhimandrit Ciprian Zaharia: ”Părintele Ciprian a fost un călugar complex și atipic. A intrat în osteneala mânăstirească de tânăr, acum 60 de ani, încât cunoștea viața monahală sub toate aspectele ei cele mai profunde. Pe la jumătatea anului 1979 a fost numit stareț al acestei vetre monahale. Numirea lui a fost providențială pentru Mânăstirea Bistrița. Avea o abilitate indescriptibilă de a sustrage atenția ochilor iscoditori care căutau să surprinda activitatea viețuitorilor misionari ai Mânăstirii Bistrița”. O caracterizare riguroasă aparține și Arhimandritului Timotei Aioanei, fost exarh cultural al Arhiepiscopiei Iaşilor şi actual exarh cultural al Arhiepiscopiei Bucureştilor : ” Ciprian Zaharia a venit la Bistriţa când avea vreo 50 de ani. Până atunci fusese, timp de 35 de ani, unul dintre diriguitorii vieţii călugăreşti de la Secu. Mi-a vorbit în multe rânduri despre viaţa unor monahi adevăraţi care vieţuiau la Secu înaintea decretului comunist, care i-a expulzat din mănăstire. Nu i-a uitat niciodată. La slujbele pe care le săvârşea, îi pomenea într-un lung şir de nume desprinse parcă dintr-un calendar aghioritic.
MIHAIL-SORIN GAIDAU
@dracon
Ai perfecta dreptate. Da nu ne-ai spus nimic de vaselina din buzunar a parintelui Ciprian. Sau in episodul urmator…
Dle PGA, sa inteleg ca nu este bine sa vorbesti despre fostii securisti si slujitori ai securitatii? este parerea dtale, poate ai dreptate ca majoritatea amploiatilor si parvenitilor care ne conduc astazi fac parte din aceasta categorie[interesati-va cine juca tot timpul poker cu ofiterii de securitate pri hotelul Ceahlau si pe la blocul turn] cat priveste acuzatia de dezinformator nu ma atinge, Faceti niste sapaturi si ve-ti afla ca manastirea Bistrita in perioada respectiva devenise un fief al secu si multe chiolhanuri ale lor se faceau acolo, afla si dta dece a plecat parintele Iustin Parvu de la aceasta manastire, cine il turna la secu si cine ii punea piedici sa nu ctitoreasca manastirea Petru Voda.Eu nu am dezinformat pe nimeni ci am vrut sa se stie cat mai multe adevaruri aflate chiar din acea perioada si din interiorul manastirii.VA SALUT
@pietreanul
Cenzura pe acest ziar nu se face, doar injuriile si numele de partide politice. Nu de alta dar dezinformezi lumea aiurea. Iar in ce priveste comentariul tau, chiar daca a fost slujitor la securiatte nu se cuvine sa vorbesti, mai ales ca omul este in nefiinta.
Te salut.
Dle Gaidau,aveti dreptate ca numitul Ciprian Zaharia a fost 35 de ani slujitor la secu-ritate si dupa aceia pana la disparitie a fost incontinuare slujitor tot la secu.60 de ani a fost un slujitor asidu al secu, alaturi de Ioachim B.Daca nu credeti[ ce am scris]cercetati si incercati sa vorbiti cu parintele Iustin Parvu,poate aflati mai multe despre multi ,,slujitori” ai BOR, s-ar putea ca parintele sa spuna ,,despre morti,numai de bine”. Apropo! vedeti cine a u fost cei care au vrut sa intre cu buldozerul in fundatia manastirii Petru Voda.Acesta este ultimul comentariu pe care il mai fac la aceasta publicatie, datorita cenzurii pe care o aplicati fara discernamant.
Va multumesc din suflet domnule Gaidau pentru lectia de istorie contemporana si locala data in acest articol.
Felicitari pt articol.
Felicitari pt. articol si Dumnezeu sa-l odihneasca in pace pe parintele Ciprian!
Mulțumesc domnului Iosub Robert pentru gestul dumnealui de a-mi publica această pagină care să ne mai aducă aminte și de cei vrednici. Părintele arhimandrit Ciprian Zaharia a primit în sânul comunității monahale de la Sf. Mânăstire Bistrița mulți prigoniți ai societății, indiferent de orientarea și dosarele pe care le aveau la Securitate, străduimndu-se mult să acorde ocrotire și azil politic chiar, celor urgisiți, celor aflați în mare nevoie. Sub acoperișul mânăstirii au găsit toate cele de trebuință inclusiv foști deținuți politici. Părintele Ciprian a cununat un număr respectabil de activiști ai Partidului Comunist Român, mulți ofițeri de Securitate, le-a botezat odraslele, aducându-i pe Calea cea Adevărată a Ortodoxiei, îndemnând toată suflarea ce trecea pe acolo să se împărtășească și să profeseze atât cât se poate valorile creștine în vremuri de prigoană. Dacă ne gândim că apostolul Pavel, pe numele său de păgân Saul din Tars, a fost inițial un prigonitor al primilor creștini, pentru a deveni sub îndemnul Luminii Mântuitorului, pe drumul Damascului, un mare propovăduitor al Salvatorului Lumii, Iisus Hristos, apoi un desăvârșit martir, putem înțelege mai bine opera ziditoare a părintelui arhimandrit Ciprian. Din păcate, n-au lipsit nici bârfele, nici clevetirile răuvoitoare împotriva sa, mai ales că potrivnicii vremii știau un adevăr elementar: ”în pomul gol nu dai cu parul”! Părintele Ciprian a fost un măr roditor, la umbra căruia și-au odihnit sufletul și trupul mulți oropsiți, mulți prigoniți ai vremurilor. Ceea ce trebuie să mai reținem: Părintele Ciprian a reușit să înșele vigilența autorităților comuniste, introducând la Sf. Mânăstire Bistrița și slujba de la miezul-nopții(miezonoptica)! datorez acest articol inițiativei părintelui Ieronim, protos la o mânăstire din Bodești! Mulțumesc domnului avocat Popa Adrian-Gheorghe pentru cuvintele sale alese și frumoase.
Domnule Gaidau, nu incetati sa ne uimiti cu articolele deosebite pe care le realizati. Intr-adevar, parintele Ciprian a fost un deosebit. L-am cunoscut personal in numeroase randuri. Pot afirma ca este singurul staret din judetul Neamt care a avut o diplomatie iesita din comun. Nivelul la care este astazi Manastirea Bistrita se datoreaza EXCLUSIV staretului Ciprian Zaharia. Practic, nu este nici o greseala daca asemuim numele manastirii Bistrita de numele arhimandritului Ciprian Zaharia, cel putin in ultimul secol. Inainte de el s-a mai remarcat si arhiepiscopul Romanului Eftimie „cel Bun” – cum i se mai spunea, care inaintea parintelui Ciprian a fost staretul Manastirii Bistrita. Dumnezeu sa-l odihneasca pe parintele Ciprian si sa-l ierte de pacate!