Pandemia ne-a demonstrat că cyborgii din filme suntem chiar noi

Iubitorii de literatură sau filme SF cunosc foarte bine ce înseamnă un cyborg. De multe ori, imaginea standard este aceea a unui om modificat cu ajutorul tehnologiei, un hibrid om-mașină.

Deoarece industria cinematografică ne-a întipărit pe retină această imagine standard încă greu de atins în realitatea concretă, am uitat să privim în jur și să înțelegem că deja suntem… cyborgi.

Nu trebuie să avem tehnologii complexe implantate fizic în țesuturile noastre. Și asta o spunea răspicat în urmă cu ceva timp cunoscutul inginer Elon Musk. Suntem în simbioză cu tehnologia actuală (rețeaua de internet, smartphone-urile, dispozitivele inteligente).

Cu ajutorul unui simplu telefon conectat la internet putem fi de zeci de ori mai inteligenți, având acces la informații și putând răspunde oricăror întrebări. La fel, memoria acestor dispozitive permite stocarea unor cantități enorme de informații care fac, practic, parte din noi: fotografii, filmulețe, texte care fac parte din viața noastră.

Rețelele de socializare, o noțiune pe cât de abstractă, pe atât de interconectată cu noi înșine, permit stocarea unor „bucăți din noi” în mediul online.

Și acest lucru s-a constatat mai ales în perioada de pandemie, când distanțarea fizică socială a contribuit din ce în ce mai mult la o apropiere cu acest organism uriaș digital ce ne-a permis să fim, cumva, alături unii de alții. Postând fotografii sau comunicând prin platforme video online ca Zoom sau Skype ne-am transferat o parte din forma noastră fizică într-o formă digitală.

Ce ne va aduce viitorul e foarte greu de spus, la fel cum este greu de cuantificat ce impact vor avea formele de inteligență artificială care ar putea deveni chiar superioare nouă, constructiv sau… distructiv.

Însă cel puțin în prezent, forma actuală de cyborg este, în mare parte, benefică. Face posibile lucruri care erau greu de imaginat în urmă cu câteva decenii. Fără să conștientizăm mulți dintre noi, am început să conviețuim cu inteligența artificială, să ștergem granița dintre biologie și tehnologie și să devenim, astfel, mai inteligenți, mai rapizi, mai conectați cu oamenii de pe întreaga planetă.

V-ați gândit vreodată că această legătură a noastră cu dispozitivele inteligente ne transformă în cyborgi? Credeți că acest lucru este benefic? Care sunt riscurile ca această inteligență artificială să ajungă la un moment dat să ne scape de sub control și să se întoarcă împotriva noastră?

Sunt întrebări la care este, poate, bine să medităm cu toții. Răspunsul îl vom afla cu siguranță în anii următori.