OASPEȚI DE SEAMĂ

      Biblioteca Județeană ”G. T. Kirileanu” din Piatra Neamț a găzduit joi, 12 iunie 2014  un buchet de personalități importante pentru cultura română. Într-un cadru prietenos, oferit de directorul instituției, dl. dr. Adrian Alui Gheorghe(vezi foto 1) au fost prezentate lucrări(vezi foto nr. 2 și foto nr. 3) semnate de dl. academician Eugen Simion(vezi foto 5) și o viziune personală a d-nei prof. univ. dr. Gisèle Vanhese(vezi foto nr. 6) asupra poemului ”Luceafărul” de Mihai Eminescu, ”Portretul unei zeități întunecate”(Editura ”Timpul”, din Iași-vezi foto nr. 4). La adresa academicianului Eugen Simion a rostit un ”laudatio” dl. prof. univ. dr. Vasile Spiridon(vezi foto nr. 7). Universitarii ieșeni Antonio Patras(vezi foto nr. 8) și Bogdan Crețu(vezi foto nr. 9) au acordat o atenție specială prezentării eminescologului belgian, Gisèle Vanhese care activează în cadrul Universității din Calabria, ca profesor de literatură română comparată. Prima ediție a lucrării d-nei G. Vanhese a apărut la Dijon: ”Luceafărul de Mihai Eminescu. Portrait d`un dieu obscur” (Editions Universitaires de Dijon, 2011). Excelența Sa, dl. Gheorghe Rusnac, Ambasador al Republicii Moldova în Republica Italiană, i-a oferit d-nei Gisèle Vanhese Medalia ”Mihai Eminescu”, în urmă cu aproape patru ani. Între timp, cartea a fost tradusă și în limba română de către d-na Roxana Patras. Academia Română a recompensat-o pe erudita cercetătoare, G. Vanhese, cu un important premiu pentru contribuția sa profesională. Dl. prof. univ. dr. Călin Teutișan, din Cluj-Napoca, director adjunct al Centrului de Cercetări Literare și Enciclopedice, el însuși un apreciat și rafinat eminescolog-dovadă rămân mai multe studii și lucrarea sa, ”Textul în oglindă. Reflexii ale imaginarului eminescian”(Editura ”Biblioteca Apostrof”, Cluj, 2006)-afirma convingător că volumul pomenit mai sus ”reprezintă cu certitudine una dintre contribuţiile importante la domeniul specific al eminescologiei contemporane. Subiectul a devenit sensibil, în ultimul deceniu şi jumătate. Studiile de specialitate, mai puţine decât în alte epoci ale istoriei şi criticii româneşti, resimt întrucâtva presiunea aparentului “război anti-eminescian” purtat în publicistica ultimilor ani. În sensul că analizele imaginarului îşi asumă obligaţia unor justificări în plus cu privire la opţiunea pentru domeniul estetic, în detrimentul studiilor culturale, responsabile pentru atacurile la adresa clişeelor imagologice legate de statura simbolică a poetului român. Venită dintr-o cultură străină şi impregnată de principiile ştiinţifice ale şcolilor filologice italiene şi franceze, Gisèle Vanhese nu se arată deloc intimidată de atari presiuni ale publicisticii culturale autohtone. Ea navighează în apele operei literare cu o încredere proaspătă (şi spectaculoasă, prin rezultatele demersului critic) în capacitatea textului literar de a face sens şi de a se comunica esthetic(…). Luceafărul de Mihai Eminescu. Portrait d’un dieu obscur reprezintă o construcţie critică fundamentată pe lectura pasionată a autoarei, dar cenzurată de o acribie ştiinţifică fără cusur. Volumul însumează o serie semnificativă de demonstraţii critice, cu rezultate de o accentuată noutate, şi oferă, deopotrivă, o privire critică vizionară asupra structurilor de adâncime ale imaginarului eminescian şi asupra alcătuirilor simbolice ale acestuia”(textul a fost preluat de la adresa: www.centrulcle.wordpress.com). Sub cupola revistei ”22”(Bucureștiul Cultural, nr. 114 din 29 mai, 2012), criticul literar Paul Cernat, doctor în Filologie, afirma: ”Aflată în căutarea obsesivă a unui ”Eminescu actual”, exegeza eminesciană din România postcomunistă s-a îndepărtat de LUCEAFĂRUL, dând curs, probabil, unor pulsiuni demitizante în raport cu o capodoperă hipercanonizată. De la excesele mitizării până la căderea în extrema cealaltă n-a mai fost, prin urmare, decât un pas, făcut déjà în sintezele istoriografice ale lui N. Manolescu(2008) și Mihai Zamfir(2011), pe urmele lui I. Negoițescu. Însă recenta propunere de recontextualizare și reinterpretare avansată de Gisèle Vanhese arată că marele poem testamentar e departe de a-și fi epuizat resursele, iar o privire avizată din afara sistemului literar autohton era mai mult decât necesară. Reunind, într-o versiune remaniată și într-o compoziție coerentă, mai multe studii publicate de-a lungul a două decenii și jumătate în periodice și volume colective din Italia, Franța și România, cartea a apărut cu sprijinul Facultății de Litere și Filosofie a Universității UNICAL din Cosenza, unde autoarea italo-belgiană(profesoară de literatură română și comparată) a creat în ultimii ani o tânără și activă școală de românistică. Varietatea preocupărilor sale în acest domeniu e apreciabilă, vizând atât personalități ”canonice” precum Eminescu sau Lucian Blaga, cât și repere interculturale europene precum B. Fondane, Panait Istrati sau Paul Celan. ”PORTRAIT D`UN DIEU OBSCUR”(vezi foto nr. 10) datorează mult viziunii unor Rosa del Conte sau Petru Creția și sugestiilor oferite, încă din anii `80, de către Luisa Valmarin”. Expunerile oferite auditoriului interesat au însemnat și un pretext de se a vorbi calificat despre actualitatea lui Eminescu și europenitatea sa.

Text si foto:MIHAIL-SORIN GAIDAU