O poezie pe zi: Flori de mucigai – Tudor Arghezi
Le-am scris cu unghia pe tencuială
Pe un părete de firidă goală,
Pe întuneric, în singurătate,
Cu puterile neajutate
Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul
Care au lucrat împrejurul
Lui Luca, lui Marcu şi lui Ioan.
Sunt stihuri fără an,
Stihuri de groapă,
De sete de apă
Şi de foame de scrum,
Stihurile de acum.
Când mi s-a tocit unghia îngerească
Am lăsat-o să crească
Şi nu mi-a crescut –
Sau nu o mai am cunoscut.
Era întuneric. Ploaia bătea departe, afară.
Şi mă durea mâna ca o ghiară
Neputincioasă să se strângă
Şi m-am silit să scriu cu unghiile de la mâna stângă.
Buna initiativa. E atat de placut sa recitim clasicii. Eu as propune redactiei ceva mai mult, adica doua poezii pe zi. Una ale clasicilor nostri si alta din repertoriul „poetilor” nostri nemteni. Sa vedem cati dintre acestia mai insista sa se autodefineasca drept poeti. Totodata cred ca va ridica un pic nivelul liricii actuale…