„Ne pare rău, mama dumneavoastră a murit…când ați vorbit pentru ultima dată?”

Viața a întrebat moartea: De ce oamenii mă iubesc dar te urăsc pe tine? Moartea a răspuns: Pentru că tu ești o minciună frumoasă iar eu un adevăr dureros. (Autor anonim)

Oamenii nu mor cu demnitate, așa cum se spune, nu e nimic demn în ceasul final, e doar un deznodământ iminent – în fond, moartea este poate unica certitudine cu care venim pe acest pământ. Cu toate acestea, să te fi stins de zile bune, poate chiar săptămâni, fără ca nimeni să-ți fi observat lipsa, e de-a dreptul crud.

Oricât de cinic ar părea, devenim uneori, fără voia noastră, numere într-o statistică. Potrivit ISU Neamț, anul trecut pompierii au avut 128 de misiuni în care au fost nevoiți să deblocheze ușile apartamentelor (49 în Roman, 9 în Târgu Neamț și 70 în Piatra-Neamț), iar în 32 cazuri au găsit tot atâtea persoane decedate în propriile locuințe. Anul acesta, până la ora redactării acestui articol, alte 8 persoane au fost găsite fără viață dintr-un total de 71 de misiuni (37 în Piatra-Neamț, 32 în Roman și 2 în Târgu Neamț).

În multe dintre aceste cazuri vecinii au fost cei care au alertat autoritățile iar motivele din spatele acestor apeluri la „112” sunt lesne de înțeles, este inutil să intrăm în sfera macabrului.

Copiii, nepoții, uită deseori că timpul nu iartă, altfel poate ar fi mai prevăzători. Nu mai avem timp și pentru ei deși un telefon zilnic nu costă mare lucru, o cheie lăsată unui vecin grijuliu, nici atât. Omitem că suntem datori să fim oameni, mai ales față de cei care ne-au dat viață, ne-au crescut și s-au stins bătrâni si singuri, cu imaginea noastră în gând și suflet. De ce trebuie să fie astfel?