NE LIPSESC SFĂTUITORII ŞI ÎNVĂŢĂTURILE?

2

frasila-1“GALERIA CU OGLINZI-Portrete pentru fiul meu”(vezi foto nr. 2) reprezintă al doilea volum, semnat de Petru Frăsilă(vezi foto nr. 12), croit după o reţetă, similară primului din serie: „VIAŢA PE TABLA DE ŞAH”. Autobiografia autorului a fost compartimentată în două episoade. Primul, „Viaţa pe tabla de şah”, survenit în urma unei lungi răfuieli pentru găsirea dreptăţii, l-a adus, pe neaşteptate, la marginea frontierei dintre viaţă şi moarte, într-o reputată clinică ieşeană. Acolo, a măsurat cu pas lăuntric, domol, neîmplinirile şi satisfacţiile muncii în serviciul comunităţii, distanţa dintre viaţă şi moarte, rostul succeselor şi resemnării. În „Viaţa pe tabla de şah”, Petru Frăsilă a cuantificat zădărnicia, deşertăciunea unei existenţe despre care, Ecclesiastul, din Vechiului Testament biblic, nu a oferit informaţii suplimentare. Dar dacă sufletul care părăseşte trupul poate fi comparat cu o pasăre, cadenţa bătăilor aripilor sale poate fi mai molcomă la Petru Frăsilă, decât redactarea textului. Revenit la viaţă, ca prin minune, s-a apucat serios de scris. A vrut să-şi pună ordine, sfătos, în darea de seamă asupra celor trăite, văzute şi învăţate, cu un singur scop: să-i fie de folos fiului său prin povestiri care-l vor determina să deprindă rosturi şi atitudini, o conduită agreabilă, un model de urmat. Cele două cărţi încearcă să suplinească o parte din timpul pe care nu i l-a acordat unui tânăr în creştere, din motive justificate: o muncă epuizantă, solicitantă, devoratoare, pe tabla de şah a societăţii civile. Ambele lucrări se citesc foarte uşor, lăsându-ţi impresia de zefir discret şi delicat. coperta galeria frasilaAmărăciunile şi deziluziile abia dacă se deduc printre rândurile din care nu lipseşte umorul suav. Cititorul este purtat, mai degrabă, printr-un crâng părintesc, cu rădăcinile adânc înfipte-n solul-mamă, populat cu personagii-model, autentice, fireşti, la fel de reale ca Ilf şi Petrov. Şi în basmele vechi, româneşti, te întâlneşti cu eroi-emblemă, de la cei mai năzdrăvani până la cei mai gospodari. Un exemplu este Marcel, care s-a ridicat prin propriile forţe(asemeni bunicului autorului), până să ajungă un respectat şi onest patron, donator generos la mai multe biserici. Foarte puţini dintre noi ştiu că un politician cu fustă i-a cerut lui Marcel vreo 30. 000 de euro pentru rezolvarea unei probleme care nu presupunea aşa ceva. Să dai mită pentru că eşti de utilitate publică? Aşa ceva se întâmplă mai ales la noi. Acest amănunt nu-l veţi găsi în carte. Despre psihologia poporului român s-au pronunţat, obiectiv, savanţi verificaţi: lângă nume consacrate, precum domnii Rădulescu-Motru şi Drăghicescu putem să-l alăturăm şi pe actualul ministru al Culturii, dl. Daniel Barbu, căruia îi datorăm şi un studiu dinamic în zona perceperii comportamentului românesc, de către străini, de-a lungul vremii. Până la urmă, sunt chestiuni de imagine… Petru Frăsilă evită stridenţele, zeflemeaua şi tonul negativ, iar periplul său nu înregistrează „accidente” precum ciubucăreala aplicată vredniciei. În schimb, o etichetă neconvenabilă orgoliului nostru de români, creştin-ortodocşi de când ne ştim, este uşor focalizată asupra legendarului domnitor moldav, Bogdan I, care s-a desprins cu sabia, lancea şi jocul riscant al unor alianţe de conjunctură din „cleştele” suzeranităţii regatului maghiar, atrăgându-şi epitete deranjante: „infidel” şi „necredincios”. În Ţara Românească, Basarab I, învingătorul regelui ungar Carol-Robert de Anjou era ştampilat, din cancelaria Ungariei, în acelaşi mod. Investigarea mormântului(vezi foto nr. 3) atribuit, sau aparţinând voievodului Bogdan I(1359-1365) ar fi scos la iveală un inel de aur cântărind 25 de grame, descoperit în 1975, pe care fusese inscripţionat un cuvânt interesant: „Allah”! Fapt autentic(vezi foto nr. 4), din sursa: www.newspad.ro), probat şi de cercetările arheologice din ultimele decenii. Cu toate acestea, arheologii şi cercetătorii Adrian şi Lia Bătrâna susţin că mormântul(nr. 85) şi inelul inestimabil ca valoare, ar aparţine cu mai multă certitudine voievodului Laţcu, adevăratul mormânt al domnitorului Bogdan I fiind cel inventariat cu nr. 66! „Jocul paleogeneticii şi filogeneticii”, au suţinut cei doi 3arheologi(sursa informaţiei: Monitorul de Suceava). Articolul semnat de Tiberiu Cosovan este intitulat „Arheologul Adrian Bătrâna, despre genealogia domnitorilor Moldovei şi jocurile paleogeneticii”. Stema Moldovei din acei ani era destul de asemănătoare cu pecetea hanului tătaro-mongol Tohtamâş, aplicată pe privilegiul(jarlâk) acordat negustorilor polonezi pentru anii 1392-1393, susţine Vitalie Josanu într-un studiu al său, „Spaţiul pontic în istoria estului european, secolele XII-XV”, publicat pe site-ul www.medievistica.ro. Biserica-necropolă domnească a Mânăstirii Bogdana, din Rădăuţi, acolo unde s-a găsit şi inelul buclucaş, va continua să furnizeze noi surprize şi informaţii. Actuala Moldovă era numită de tătaro-mongoli Bogdania Neagră, sau Cara-Bogdania, iar germanii evului mediu ilustrau această zonă cu un blazon pe care figurau trei capete retezate, de negri, sau harapi. Cursivitatea povestirilor cu eroi-etalon îţi permite traversarea, în goana cailor de Bugeac, unor vremuri de care tânara generaţie nu numai că nu a auzit, dar nici nu se gândeşte să se aplece, măcar superficial, asupra lor. „Galeria cu oglinzi” te provoacă, te instigă la o cercetare suplimentară. Farmecul naratorului sugerează înrudiri cu inegalabilele „poveşti albastre” ale juristului şi diplomatului francez Edouard Laboulaye(1811-1883). Puţini americani şi chiar francezi mai ştiu astăzi că acestui distins politician şi scriitor i se datorează ideea de a-i se oferi SUA, o Statuie a Libertăţii, sculptura fiind realizată de Frederic-Auguste Bartholdi şi dezvelită în 1886! O Statuie a Libertăţii a fost adusă în Ploieşti, tot din Franţa, în anul 1876, fiind instalată abia în 1881, după câştigarea Războiului de Independenţă din 1877. Cu toate acestea, evenimentul ploieştean s-a petrecut înaintea celui american. 4Cu toată forţa şi credinţa sa de nezdruncinat, ziaristul Petru Frăsilă a militat, neîntrerupt, pentru acel gen de libertate care-ţi permite să te afirmi, să spui lucrurilor pe nume, să aperi cauza celor fără pile, relaţii şi averi dobândite fraudulos. Dinaintea asaltului cenzurii, tot mai evident în ultimii ani, Petru Frăsilă a devenit stegarul libertăţii de exprimare. Lecţiile de patriotism, moralitate şi luciditate civică, dedicate nu numai fiului său, sunt reacţii bine cumpănite împotriva dezintegrării condiţiei umane. Ideile generoase, câteodată romantice, îl apropie de scriitorul german Wilhelm Hauff(1802-1827), cel care a urât lăcomia, trădarea aproapelui şi căpătuiala pe căi oculte, la fel de mult ca Frăsilă. „Inimă rece” şi „Povestea lui Muck cel Mic” sunt basme care au fost deja ecranizate şi rezistă în top de două veacuri! În 1928, Mihail Sadoveanu a publicat nouă povestiri, culese, după cum mărturisea, chiar la arhicunoscutul Han al Ancuţei. Cunoscându-le, jurnalistul cu dublă cetăţenie(nemţeană şi ieşeană) nu s-a lăsat ispitit de modelul consacrat cândva de Geoffrey Chaucer(1343-1400) şi tabletele-istorioară, strânse în celebrul volum, „Povestiri din Canterbury”. Împrumutînd o observaţie mai veche a lui Simplicius din Cilicia(secolul al VI-lea, după Hristos), „panta rhei”, „totul curge”, ziaristul luptă pentru conservarea libertăţilor naturale, aşa cum a făcut-o şi scriitorul rus Vasili Grossman, tot inginer, publicând, în regim de samizdat, o carte riscantă într-un sistem totalitar, cu un titlu asemănător, „Panta rhei”. Dacă eroul lui Grossman, Ivan Grigorievici, s-a întors dintr-un lagăr bolşevic, Petru Frăsilă revine la o viaţă normală după un coşmar, dintr-o încleştare inegală cu cei care-l voiau pus la zid, cu un căluş în gură. Fiecare, în felul său, a fost la un moment dat un proscris, părăsit la nevoie de cunoscuţi, pretinşi prieteni. Câştigând procesele cauzei sale la CEDO(Curtea Europeană a Derepturilor Omului de la Strasbourg), el a căutat să-şi adune fiinţa hărţuită timp de vreo zece ani, să se retragă spre sine, nicidecum să fugă de lume, pentru o meditaţie profundă, cu efecte benefice. Aşa s-au născut majoritatea cărţile sale(„Libertatea de a fi ziarist interzis”, „De la ziarist interzis, la libertatea de a candida”, „De la om la om-din culisele Televiziunii”, „Violarea libertăţii de exprimare”): din suferinţă! Nu-i puţin lucru să-ţi protejezi cititorul de agresiunile scrisului rezultat dintr-un noian de nenorociri şi hărţuieli, dar autorul trece cu bine acest test. Pentru ieşirea din labirintul în care a fost condamnat să rătăcească aproape zece ani, Petru Frăsilă a jalonat întregul traseu cu borne umane, cu modele de conduită: plauzibile, credibile, echilibrate, pe măsura înţelegerii omului obişnuit. Aşa s-a născut varianta sa de „fir al Ariadnei”, fără excentricităţi inutile. Nu şi-a propus să umfle cu pompa gazetărească tigri de carton. Drumul său respectă firescul coordonatelor normalităţii. S-au mai scris cărţi, cu valoare pedagogică înaltă, recomandate de mentori instruiţi unor vlăstare „de bani gata”. În 1762, Jean-Jacques Rousseau(1712-1778) publica un monument valid şi astăzi: „Émile ou De l’éducation”. “Totul este bun când iese din mâinile Creatorului”, dar “Totul degenerează în mâinile omului”. Sunt doar două din concluziile filosofului iluminist Jean-Jacques Rousseau, care s-a străduit să orienteze educaţia tinerilor mai ales spre cele naturale şi adevăr. Opera lui Jean-Jacques Rousseau a ajuns foarte rapid în Noua Anglie, peste Atlantic, constituind reperul esential în formarea unui om nou şi liber, deprins cu munca cinstită, curată, de bună calitate. A fost manualul care a pregătit Revoluţia Americană, încheiată victorios în anul 1791. Ultimii doi regi ai României, Carol al II-lea şi Mihai I, au fost crescuţi în spiritual acestei cărţi de căpătâi. Carol al II-lea a deprins şi meseria de zidar, faianţar, constructor de case, iar regale Mihai I a învăţat să repare maşini etc, devenind un mecanic destoinic. Oamenii erau formaţi pentru situaţii limită: dacă erai detronat, era util să cunoşti o meserie comună, dar prin vrednicie, îţi puteai asigura existenţa. Ţarul Rusiei, Nikolai al II-lea Romanov a fost învăţat să practice tâmplăria, să taie lemne, să taie copaci, dar nu aşa cum se petrec lucrurile în Harghita şi Covasna. Petru Frăsilă nu şi-a propus un tratat sofisticat. El a dorit să îndemne prin exemple, să sugereze, să stimuleze apetitul unui tânăr pentru buna şi frumoasa convieţuire în societate. Fără doar şi poate. BIBLIA rămâne cel mai consolidat model în privinţa educaţiei prin mai multe capitole: Proverbele lui Solomon, Ecclesiastul Iisus ben Shirah, Ruga lui Agur, Cartea Împăratului Lemuel, Epistolele Apostolului Pavel etc. Voievodul Neagoe Basarab(1512-1521), prin “Învăţăturile către fiul său, Teodosie”, încearcă să-şi deprindă odrasla, repovestind într-o mare măsură Biblia, cu arta de a conduce o ţară şi de a se menţine la putere prin ascultarea de poruncile lui Dumnezeu. Sub forma unor fabule şi pilde, organizate tematic, legendarul brahman Vishnusarman(ar fi trait prin secolul III, înainte de Hristos) a alcătuit un manual, PANCIATANTRA, simplu, destul de cinic, uşor de mânuit pentru cei trei fii ai regelui Amarashakti, din sudul Indiei, care n-aveau aptitudini intelectuale deosebite. În România s-a realizat o foarte bună traducere datorată marelui sanscritolog ieşean, Theofil Simenschy(1892-1968). Până la urmă, cu atâtea scrieri şi îndrumări înţelepte, cum de asistăm la atâtea derapaje şi eşecuri în rândul tinerilor?
TEXT ŞI FOTO: MIHAIL-SORIN GAIDAU

whatsapp

aplicatie android ziar neamt

disclaimer ziarpiatraneamt.ro

Citește și
2 Comentarii
  1. CORNELIA CHAUMONT spune

    Dar suntem intr-o spirala fara sfarsit!E trist, cand vezi ca rari sunt mediatori de emisiuni TV ce stiu vorbi coret romaneste. Nu mai vorbim de
    cultura !Filmele si emisiunile sunt fara nici un reper de valoare!

  2. racariu george spune

    NE LIPSESC OAMENII DE VALOARE. PRESA E PLINA DE ARTICOLE DESPRE MARARU, FALAU, MIRONESCU SI ALTII. DAR DESPRE UN PICTOR, SAU UN ARTIST NIMIC. DA AM UITAT CAND MOR AJUNG SI EI SA FIE CUNOSCUTI. SI NE INTREBAM DE CE AVEM DIN CE IN CE MAI PUTINI TINERI IMPLICATI IN COMUNITATE. PAI VREA SA FIE SI EL MARE SI TARE CA VEDE LA TV CA SE POT CASTIGA BANI SI FARA PREA MULTA MINTE

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește cookies. Navigarea în site presupune acceptarea implicită a politicii de confidențialitate. Accept Citește mai mult

Politica de confidențialitate