Naşterea Domnului. 25 decembrie, prima zi de Crăciun

Naşterea Domnului – Crăciunul este primul praznic împărătesc cu dată fixă.

Sărbătoarea aceasta marchează naşterea Mântuitorului şi este sărbătorită de către creştinii din întreaga lume în fiecare an pe 25 decembrie. Acest moment reprezintă  naşterea trupească a Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi este prima sărbătoare creştină a Mântuitorului.
Biserica Ortodoxă priveşte naşterea Fiului lui Dumnezeu ca începutul lucrării Sale mântuitoare ce îl va conduce spre jertfa suprema pe Cruce, pentru om şi a sa mântuire.

La început, Biserica obişnuia să considere mai importantă sărbătoarea morţii şi a învierii Mântuitorului. Drept dovadă, calendarele creştine ţin vie amintirea posterităţii si nu datele de naştere ale mucenicilor si ale Sfinţilor. Vechimea sărbătorii se poate observa în documentele de la sfârşitul celui de-al treilea secol, tradiţie consemnată de istoricul bizantin Nichifor Calist, în timpul domniei lui Diocleţian si a lui Maximian. Aceasta perioadă este o pată neagră pe istoria creştinităţii datorită persecutării creştinilor. Adunaţi să prăznuiască Naşterea Domnului, aceştia au pierit arşi de vii intr-o biserică din Nicomidia.

Crăciunul este prăznuit de către credincioşi după calendarul gregorian pe 25 decembrie, în timp ce calendarul iulian considera ca acest lucru s-a petrecut pe 7 ianuarie. De asemenea, Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos reprezintă una din cele 12 sărbători domneşti, cunoscute de către credincioşi şi sub numele de praznice împărăteşti.

Dacă în Apus Naşterea se sărbătorea în fiecare an pe 25 decembrie, în Răsărit, această sărbătoare coincide cu Botezul Domnului, la data de 6 ianuarie, sărbătoare numită de regula sărbătoarea Arătării Domnului. Răsăritenii considerau că Măntuitorul s-ar fi născut şi ar fi fost botezat în aceeaşi zi.

Totusi, atât în Orient, cât si în Occident Naşterea Domnului era prăznuită la aceeaşi dată, însă diferenţele dintre calendarul gregorian şi cel iulian au făcut ca sărbătoarea Naşterii Mântuitorului să nu mai coincidă.

Despărţirea sărbătorii Naşterii de cea a Botezului a avut loc la Biserica din Antiohia în jurul anului 375, iar mai apoi la Constantinopol în 379, când Sf. Grigore de Nazianz a ţinut o predică festivă care mai târziu va deveni izvor de inspiraţie pentru imnograful Cosma de Maiuma, care va compune canonul Naşterii. În prezent, doar creştinii din Armenia sărbătoresc Crăciunul la data de 6 ianuarie, precum în vechime.

Mântuitorul se naşte din Prea sfânta Fecioara Maria pentru a mântui neamul omenesc, conform Sfintei Scripturi şi a Sfintei tradiţii în cetatea Betleemului, într-o iesle simplă, în peştera săracă. Atât Iosif, cât şi Maria au venit de la Nazaret în Betleem cu ocazia recensământului ordonat de proconsulul Quirinius, de pe vremea împaratului Octavian Augustus. Totuşi, negăsind găzduire în cetate, se adăpostesc într-o peşteră, unde Maria îl naşte pe Pruncul Sfânt.

Deşi, conform tradiţiei, se spune că trei magi au venit să se închine Pruncului Sfânt în ziua Naşterii Sale (sau, conform tradiţiei Bisericii Romano-Catolice, 12 zile mai târziu), Sfânta Scriptura pomeneşte mai multi întelepti fără să precizeze numărul acestora şi momentul în care aceştia au venit. Magii îi aduc Pruncului daruri: aur, smirnă şi tămâie, daruri şi simboluri care aveau o semnificaţie aparte: aur deoarece Hristos era împărat, tămâie, precum unui Dumnezeu şi smirna precum aceluia ce va pătimi şi va muri pentru păcatele noastre.

Crăciunul este una dintre cele mai mari sărbători ale creştinilor, alături de Paşti şi Rusalii. În ajunul Crăciunului, copiii merg cu colindul pentru a vesti naşterea lui Iisus. Potrivit tradiţiei, începând din prima zi de Crăciun şi până la Bobotează, copiii umblă cu Steaua, cântând colinde care vestesc naşterea lui Iisus Hristos.  De asemenea, în dimineaţa de Crăciun e bine să ne spălăm cu apă curată, luată dintr-un izvor sau fântână în care punem o monedă de argint, pentru că tot anul să fim curaţi ca argintul, feriţi de boli şi plin de bani.