Muzee școlare din Piatra-Neamț în perioada interbelică

0

muzee

Într-un articol pertinent publicat de profesorul Ion Tăzlăunanu de la prestigioasa școală moldavă, Liceul Națioonal Iași, în Preocupări Didactice-Anul IV, No.1-2, Volum comemorativ, Institutul de Arte Grafice „Gh. Asachi”, societatea cooperativă-Piatra-Neamț, 1939, a școlii Normale de băieți „Gh. Asachi” Piatra-Neamț, se referea la muzeele școlare cunoscute în urbea noastră pe care mi-a fost dat să văd în câmpul meu de activitate ca profesor la școala Normală de băiețî din Piatra-Neamț”, fiind considerate de acesta ca „muncă și realizări admirabile în domeniul unuia din cei mai de seamă factori de cultură: muzeul”. Și, continua eruditul profesor de „Științe Naturale” „la normaliști” și la Rareș, din Piatra, între anii 1932-1936, Muzeul reprezintă pentru regiune un puternic factor educativ, un minunat mijloc de popularizare a științei, mai cu seamă la noi unde numărul celor neștiutori de carte este încă mare.”

Pledoaria pentru asemenea „vestigii ale trecutului” este binevenită pentru că „strângerea de obiecte pentru cel pasionat de astfel de muncă îi oferă pe lângă o nespusă plăcere putința dezvoltării spiritului de cercetare, de observație și pătrundere a adevărului”.

În drumurile făcute prin județ, am întâlnit astfel de muncă la învățători, preoți, profesori. Nicăieri n-am constatat semne de oboseală sau plângeri asupra greutăților materiale, ci toți mi-au mărturisit satisfacția ce o au, de pe urma acestui fel de muncă extrașcolară.

Trecând la periplul său în acest domeniu de educație școlară, „transferatul” de la Liceul de băieți din Năsăud, face o remarcă interesantă de prețuire a învățământului nemțean, că „înainte de a face cunoscute câteva muzee școlare ori începuturi din orașul Piatra-Neamț și din județ , trebuie să amintesc că în majoritate ele sunt regionale si că s-au născut în bună parte în urma exemplului dat de un mare dascăl pe care l-a avut școala pietreană: M. Stamatin  și că: unii colecționari învățători au fost școlari ai regretatului profesor pietrean”.

Iată în cele ce urmează muzeele care au deservit în perioada în discuție nu numai școala ci și neamul:

  1.  Muzeul Stamatin „care până acum câțiva ani a purtat numele de Muzeul Cozla” fiind  întemeiat în 1919, de profesorul de științe naturale de la liceul din Piatra-Neamț (Rareș).

El s-a născut cum însuși întemeietorul spune într-un apel lansat pentru colecționare de material: „în vederea propășirii culturale a orașului și județului, în scopul păstrării de material, care ar servi în viitor la caracterizarea în viitor a vieții actuale”. În colecționarea de material a fost ajutat și de „ profesorul Ion Filip”. Se pare că acest muzeu a fost conceput după tipul acelor „HEIMATHMUSEEN” din Germania, întrucât în „gândul întemeietorului” așa cum reiese din apel era acela de a strânge de preferință obiecte regioanle din orice domeniu de activitate din județul Neamț… dar și materialele străine de localitate, care ar interesa prin valoarea lor artistică, științifică ori istorică, vor fi tot așa de bine venite”( ca cele germane amintite).

Este de remarcat că dascălul rareșan „a știut să intereseze la colecționare pe elevi- ca niciodată până atunci- pe învățători, profesori, medici, oameni de toate clasele sociale și  numai într-un an, Muzeul Cozla, prezenta donațiuni din partea a 2015 persoane din care jumătate erau elevi”. Materialul colectionat era format din: tablouri, picturi, costume și cusături vechi, obiecte vechi, monede, medalii, arme, cărți și alte scrieri vechi, colecțiuni de materiale, diverse obiecte  în legătură cu războiul (primul război mondial).

De activitatea acestuia s-a ocupat pe rând, profesorul Stamatin si soția acestuia, după care, la înființarea de custode al muzeului, sunt amintiți: „C. Teofănescu, maestrul de lucru manual de la Școala Normală, apoi prof. Grigorovici de la 1932-1937”, cu mențiunea că „meritul acestor doi custozi, este doar că sub ei s-au păstrat ordinea și că materialul adunat cu atâta trudă de întemeietor, a fost în siguranță”. Nimic mai bun de atât pentru un muzeu!

Demn de amintit este și organizarea muzeului de la Rareș. Astfel „materialul muzeistic” a fost depus în două săli a liceului, împărțit în două secții: științifică și alta istoric-etnografică (materialele expuse, după criteriile de mai sus au fost descrise în rândurile anterioare). Oricum concluzia profesorului Tăzlăvanu era aceea că „puteam să socotim deci Muzeul „M. Stamatin” ca cel mai bogat din județul Neamț .

După ce prezintă și date interesante despre Muzeul „Casele Naționale”, organizat și condus de preotul Constantin Matasă (a făcut obiectul unei descrieri în anii trecuți), care „nu este un muzeu școlar” și a altor muzee care fac obiectul dizertației noastre ca muzeele școlare de la „Școala primară din Săvinești”(înființat în 1933), cea din Dreptu, Muzeul din Humulești si Muzeul din Broșteni” la Piatra Neamț sunt relevate, după cum urmează, după cel înființat de Stamatin.

  1.  Muzeul de la Școala Normală de băieți, împărțit în două secții principale, etnografie-istoric și de științe naturale, cu numeroase și interesante piese așezate în șase dulapuri mari, a răsărit din inițiativa profesorului Victor Andrei și a autorului acestor rânduri, cu concursul maestrului de lucru manual, C. Teofănescu și al elevilor școlii.
  2. Muzeul de la Școala Nr.3 de băieți, cu destul de variat material strâns în două dulapuri mari, este rodul muncii elevilor și institutorilor școlii, în frunte cu harnicul director E. Mitru.

Nu putem trece cu vederea remarca laudativă față de muzeele răsărite pe lângă școlile de sat. Existența lor, mărturisește strădania unor dascăli spre luminarea trecutului românesc ca și al frumuseților naturale ale țării noastre și în continuare, conchide că „spre acestea trebue să ne îndreptăm luarea aminte, ca unele ce sunt, pe nedrept , mai cunoscute”. Afirmații, spunem noi, valabile în parte și în zilele noastre, iar pe meleagurile pline de istorie și legende a ținutului de la poalele Olimpului românilor, Ceahlăul, slujitorii învățământului și-au adus pe deplin contribuția în acest domeniu. Stau mărturie bogatele informații din arhivă, presa și memorialistica vremii.

Așadar să ne bucurăm de astfel de începuturi, ne mai amintește dascălul de la Iași, „căci cum spune Gr. Antipa în lucrarea sa: Reorganisațion des Musées d’histoire naturelle” (Reorganizarea Muzeelor de istorie naturală) publicată în memoriile secțiunii științifice seria III,tom IX, din 1934: „Situația muzeelor unei țări dă măsura culturii atinsă de poporul său”. Noi subscriem! Și îndemnul către cei care muncesc pe un astfel de teren să progrese în această îndeletnicire”

Prof. Gheorghe Radu

whatsapp

aplicatie android ziar neamt

disclaimer ziarpiatraneamt.ro

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește cookies. Navigarea în site presupune acceptarea implicită a politicii de confidențialitate. Accept Citește mai mult

Politica de confidențialitate