Mihai Hanganu si strategia lirica

Am fost recent la Târgul de carte Libris 2013 de la Piatra Neamţ pentru a participa la lansarea volumului de poezie „Taina Şoaptelor” de Mihai Hanganu.
Nefiind strain de scrierile domnului Hanganu, am vrut sa vad ce parere au cunoscatorii in ale literelor si am realizat ca opinia mea este alta fata de a lor, dar asta nu este un aspect care sa ingrijoreze un profan ca mine, motiv pentru care am sa va spun ce am vazut eu la scrierile domnului Hanganu.
In primul rand, versurile domnului Hanganu sunt adresate unui cititor inteligent, ramanand un mister greu de patruns pentru cei mai slabi mobilati la mansarda, si o poezie interpretata gresit de cei care nu stiu la ce foloseste tabla de sah.
In cazul de fata, autorul nu se limiteaza la a transmite un mesaj poetic comun care sa incante prin rime, ci fiecare poezie este o strategie pe care imi permit sa o compar cu un joc de sah in care cel cu care joci te face sa crezi ca nu stie nimic, ca in final sa te bata cu zambetul pe buze insinuand ca a fost o intamplare.
Poezia domnului Hanganu incepe cu cateva mutari simpliste, dupa care te arunca intr-un joc de cuvinte comune, ca in final sa te loveasca cu un „mat” liric care nu stii de unde a venit si te vezi obligat sa iei poezia de la inceput, mutare cu mutare, vers cu vers, sa vezi cum de autorul te-a dus unde a vrut el.
Un scriitor al dualitatii pozitive, domnul Hanganu este un copil la varsta a treia, un scriitor obraznic dar cu bun simt, el este omul care iti spune lucrurile direct, dar cu cel putin doua mesaje subliminale, el este cel care iti livreaza o poezie inofensiva, dar care poate crea dependenta, el este omul care isi descopera mesajul de abia la finalul sau, iar poeziile din volumul „Taina Şoaptelor” sunt dovada unui talent ce nu vrea sa ofenseze prin inteligenta, dar te obliga sa faci diferenta. Pentru acest mod sahistic in care te invaluie in cuvinte si rime, mi-am permis sa conchid ca am de-a  face cu o strategie a liricii care, oricat de stapan ai fi pe sensul cuvintelor, in final te invinge, dar te si incita la o revansa pe care o pierzi din nou si tot asa intreg volumul „Taina Şoaptelor” o tine intr-un perpetuum mobile al versurilor cu un deznodamant surprinzator.

Felicitari domnului Hanganu.