MĂGARUL CU SAMARUL GREU – TALENTUL ÎN PUȘCĂRIE ȘI EDUCAREA RĂBDĂRII

Una dintre cele mai severe școli rămâne pușcăria. Acolo se întâmplă multe! Din închisoare poți ieși mai bun, sau mai rău, mai înțelept, mai prudent, sau dornic de răzbunare, cu resentimente și frustrări, cu o nouă viziune asupra lumii și vieții… Din sistemul penitenciar se iese cu o ”tinichea” urâtă, agățată în coada dosarului personal. Unii învață o meserie utilă în penitenciar, alții încearcă să-și regleze existența pusă la ”murat”, ocupându-și timpul cu activități care modelează răbdarea. Reeducarea prin măsuri punitive, cum ar fi privarea de libertate, nu are întotdeauna efectul dorit de administrație. Prejudecățile societății nu-i ajută prea mult pe foștii pușcăriași. Cu toate acestea, destui sunt cei care doresc sincer să renunțe la existența care le-a adus prejudicii, încercând formule noi, agreeate de sistemul care i-a penalizat. Nu pot fi ignorate nici persoanele care, în ciuda unor păcate grele, purtând deja stigmatul recluziunii pentru activități blamabile, persistă în profesarea ticăloșiei, înrolându-se în tagma unor bandiți cu pretenție de politicieni versați. În pușcărie ajung, câteodată, oameni nevinovați, din pricina unor erori judiciare grave sau din cauza unui regim politic abuziv, dirijat de scelerați.

ÎN PUȘCĂRIE, UNII ”CHIRIAȘI” SE REDESCOPERĂ. ALȚII, NICI ÎN LIBERTATE!
După ce au comis un șir de nelegiuiri, crime, violuri, megaescrocherii, șantaj, agresiuni, tâlhării etc deținuții au deprins în mediul restrictiv din penitenciare unele meserii, activități cu caracter cultural-artistic, au învățat de la tovarășii lor de suferință cum poți face să treacă timpul fără să-ți fie ucise mintea, trupul și chiar sufletul. Calitatea instinctului de conservare și forța dorinței de reabilitare au făcut diferența între adevărații supraviețuitori și cei care s-au lăsat covârșiți de un mediu destul de toxic, populat cu tot soiul de condamnați. În funcție de optica regimului politic, în funcție de calitatea administratorilor penitenciarelor, pușcăriașul poate învăța clandestin, sau cu voie de la stăpânire, unele meserii. Unii au deprins pictura, alții scrisul, sculptura, tinichigeria, croitoria, artizanatul, frizeria, tatuajul, zidăria, grădinăritul, creșterea și îngrijitul animalelor cu patru picioare etc. Multe produse realizate în pușcării sunt valorificate, aducând venituri demne de consemnat. Filosoful iluminist francez, Voltaire(1694-1778)-pomenit într-un discurs public de inginerul, profesorul și politicianul Gheorghe Ștefan-a precizat: ”Munca îndepărtează de noi trei mari rele: grija, viciul și nevoia”( ”Le travail eloigne de nous trois grands maux: l’ennui, le vice, et le besoin”). Voltaire avea în vedere doar munca cinstită! El era un mare iubitor de adevăr și dreptate, spre deosebire de hingherii și demagogii politici ai zilelor noastre, amatori doar de lozinci populiste. Într-un articol publicat pe Internet, ”Invenții ciudate și ingenioase ale deținuților”(www.cerceteaza.com) se specifică: ”…în închisoare, plictiseala se instalează cu ușurință, astfel că deținuții improvizează întotdeauna mijloace prin care să își distragă atenția și chiar să se distreze”. Zarurile și piesele de șah se pot confecționa ”din hârtie mestecată, sau pastă de hârtie, din hârtie igienică, apă și lipici”. Un producător de bombe artizanale, fostul pușcăriaș Nicu Pralea, a devenit sculptor. Din personajul negativ care a cauzat moartea unui polițist și rănirea altor cinci persoane a devenit un exemplu pozitiv. În octombrie 2011 i-a fost vernisată prima expoziție de artă după 16 ani de închisoare. Un articol de presă, ”A descoperit sculptura în spatele gratiilor”, publicat la 3 noiembrie 2011 de sursa www.adevarul.ro consemnează saltul calitativ și umanizarea. Cu acest prilej, pictorul Antonio Stanca declara:”Nicu este fascinat de lemn și de tridimensional”. Nu toți indivizii care părăsesc penitenciarul sunt capabili să dovedească o ameliorare morală! Dimpotrivă! Pe cont propriu, sau asociați în grupări criminale protejate de politicieni corupți, foștii infractori erijați, câteodată, în ziariști continuă să practice șantajul, estorcarea de sume de bani și amenințările cu moartea(!) împotriva unor gazetari și a familiilor acestora chiar la noi în oraș! Aceste persoane(2-3 la număr) și stăpânii lor-panacotari care caută să te ”dribleze” numai cu joseuri- își vând în mod curent chiar și stăpânul lor politic pe diverse sume de bani unor cunoscuți potentați din județ și din București, bine ancorați politic. Deși îmi sunt ascultate telefoanele cu o anumită religiozitate, ”băieții de la sârme” nu au catadicsit să demareze, deocamdată, o anchetă în acest sens, dovedind o răbdare greu de interpretat, greu de scuzat! Asigurator, am adresat și un denunț telefonic împotriva unui răufăcător local(devenit în pușcărie ”boxer cu garda inversă”), protejat de un politician nemțean-panacotar care dorește și pe această cale, prin calitatea și natura anumitor relații, să se facă de ”ca-ca-o”. Deocamdată, am recurs doar la o informare pacifică. Anul 2014, plin de mize electorale, solicitant pentru politicienii cu ”bube-n cap” va face ca neinspiratele complicități vinovate să probeze premeditarea anumitor ticăloșii. Câtorva gazetari, mai vocali odinioară, li s-a astupat gura cu un număr variabil de…”Marioare”(bancnote, verzișori, cu valoare ridicată) și fișicuri de ”mangâri”.
ARTIZANATUL ÎN PUȘCĂRIE
O temă artistică abordată mai ales de ”viețași”, de cei care au de ispășit cel puțin zece ani de pârnaie, este așa-numitul ”măgar cu samar”(vezi foto nr. 1). Pentru acest articol, un distins concetățean din Piatra Neamț, poetul C. Ifrim mi-a pus la dispoziție un exemplar-etalon, realizat de un fost condamnat, cu 16 ani de pușcărie ”la activ”. Lucrarea în sine pretinde realizatorului o anumită virtuozitate și mult exercițiu pentru a deveni funcțională. O ”disecție” asupra măgarului și anumite detalii ne vor permite să deslușim cu claritate utilitatea acestui obiect artizanal și modul său de funcționare, printr-un sistem de pârghii bine camuflat. Dintr-o bucată de paltin se sculptează două jumătăți identice, stânga-dreapta. Lipite și fixate cu două nituri din aluminiu, alcătuiesc un singur corp. Procedeul este folosit pentru a se împlini și camufla mecanismul de pârghii cu ajutorul căruia sunt fixate în interior(abdomenul măgarului) câteva țigarete. Samarul-tabacheră(vezi foto nr. 2 și foto nr. 3) pe care-l poartă măgarul are o capacitate limitată(zece țigarete fără filtru, model ”Carpați”, ”Naționale”, Mărășești”, ”Plugar” etc, având o lungime de maximum 6-6,5 cm bucata, cu un diametru de 0,5 cm fiecare). Urechile măgarului(vezi foto nr. 4) sunt mobile, fiind fixate pe un ax comun care înlesnește utilizatorului să le miște înainte și înapoi. Coada măgarului este mobilă(vezi foto nr. 5 și foto nr. 6). Prin ridicarea acestei pârghii se poate vedea un orificiu. Acționarea urechilor și a cozii, aproape simultan, permite unei țigarete să iasă afară pentru a fi preluată de împătimitul fumător. Amuzamentul produs de această glumă mecanică-realizată cu mijloace modeste, în condiții precare-ascunde amărăciunea convertită într-o lucrare ce solicită inventivitate și pricepere, îndemânare și răbdare. Produsul finit asigură o anumită satisfacție interioară meseriașului amator, obligat să-și ducă zilele în spatele gratiilor zeci de ani. În fosta închisoare politică de la Doftana(vezi foto nr. 7-sursa: www.dcnews.ro), azi deteriorată, fusese amenajat cândva un mic muzeu, în perioada 1950-1989, mobilat cu piese artizanale executate de ”locatarii” vremelnici. Nu putem uita că fostul premier al României, dl. Adrian Năstase, a ajuns la închisoare în anul 2012. Acolo, acest politician redutabil și-a scris unele din cele mai interesante lucrări. Foștii colegi de suferință i-au transmis o serie de urări cu prilejul aniversării(vezi foto nr. 8). Ei au realizat, din hârtie policromă traforată, un origami dătător de speranță. Iar dl. Adrian Năstase le-a răspuns pe blogul personal: ”De la cei din Comunitate am învățat ce înseamnă voința de a privi în viitor. Și de aceea, vă doresc cu încredere și cu speranță, un an 2013 care să fie lipsit de supărări și de regrete și adaug, pentru voi, felicitarea-cu un frumos origami-pe care am primit-o astăzi de la ”rezidenții Comunității”, cei care au învățat că mai important decât să faci ce-ți place este să-ți placă ceea ce trebuie să faci. LA MULȚI ANI!” Câteva versuri, scrise la ”mititica” de către ex-pușcăriașul Romică Lazăr Căminaru` vor încheia această prezentare: ”Azi e zi de vorbitor/Vin măicuțe la feciori/Vin surorile la frați/Și tovarăși la cei dragi/Dar la mine n-are cine/Că sunt singurel pe lume/Nu am frați, nu am surori/Parc-aș fi făcut din flori/Dar dă-mi, Doamne,/o putere/Lanțurile să le rup/Zidurile să le sparg/Și acasă să mă duc”.
TEXT ȘI FOTO: MIHAIL-SORIN GAIDAU