MAESTRUL ŞTEFAN POTOP ŞI REPLICA VENEŢIANĂ A SIGURANŢEI DE SINE

Plasticianul Ştefan Potop şi-a cultivat cu abilitate academică spiritul viu al investigării unor căi proaspete de abordare tematică în creaţia sa, destinată iubitorului cultivat, permiţându-şi, câteodată, să comită între cele patru rame ale tabloului chiar… „glume” cu impact savuros.
Noua sa propunere, „Autoportretul”, oferită amatorilor de artă, este găzduită în incinta Galeriilor „Lascăr Vorel” până la data de 15 martie, 2012. Ştefan Potop nu şi-a permis un traseu comod în ofertele sale artistice. A experimentat tehnici şi subiecte noi, fără să cantoneze în facil, fără să plictisească privitorul, probând cu fiecare nouă expoziţie mai multă siguranţă de sine, într-o stăpânire deplină a profesiunii pe care o respectă consecvent, riguros, cu seriozitate academică. De această dată, pictorul s-a oprit asupra secolului al XVI-lea veneţian, tentat de farmecul şi strălucirea unor vremuri glorioase, aglomerate de valori atinse de geniu: Vittore Carpaccio, Gentile şi Giovanni Bellini, Tiziano Vecellio da Cadore, Tintoretto, Giorgione, Veronese… Şarja maestrului nemţean a vizat o nişă mai puţin frecventată. În Moldova, doar universitarul ieşean, Dan Hatmanu, s-a mai încumetat să exploateze şi să speculeze, cam la acelaşi nivel, zestrea trecutului.

CU GÂNDUL LA TIZIANO VECELLIO…

Câteva pânze ale lui Ştefan Potop sunt adevărate replici, în maniera prolificului şi longevivului artist veneţian, Tiziano Vecellio da Cadore(1490-1576), maestru european în favoarea căruia intervenise pe lângă cel mai puternic monarh al vremii, Carol Quintul de Habsburg, causticul condei al Italiei, Pietro Aretino. Bunele diligenţe ale lui Aretino au înlesnit şi comanda unui tablou pentru regele Franţei, Francisc I… Inventivul plastician Potop a recurs la o substituire: unul dintre autoportretele sale este echipat în costumaţia regală a suveranului francez. Cele două imagini alăturate, scutesc comentariile.

O altă replică s-a realizat după tabloul lui Tiziano, „Alegoria Timpului guvernată de Prudenţă”.

Portretul dogelui Marcantonio Trevisani realizat în 1554, de Tiziano, este supus aceleiaşi „reţete”.

Pentru că se simte bine în straiele luxoase ale marilor demnitari veneţieni, Potop mai „loveşte” încă o dată, ţintind la atitudinea dogelui Leonardo Loredano. Nu s-a mulţumit cu versiunea lui Gentile Bellini, artist complex, ajuns plasticianul preferat al cuceritorului Constantinopolului, Mahomed al II-lea, consultând şi viziunea altui pictor de marcă, Vittorio Carpaccio.

Pentru a certifica o investigare erudită, maestrul Ştefan Potop nu a ocolit nici efigiile reprezentate pe medalii de bronz ale dogelui Loredano. Cea mai apropiată de gustul său este lucrarea sculptorului şi gravorului veneţian, Camelio-Vittore di Antonio Gambello(1455-1537).

„GLUMELE” PLASTICE ALE MAESTRULUI POTOP

Ştefan Potop este un portretist adevărat, de mare forţă, viguros, spiritual, ingenios, creativ. Nu-şi pierde vremea cu fleacuri, cu subiecte mărunte. Uneori, tridentul provocator al unui duh pus pe şotii îl îndeamnă la gesturi şi atitudini care interferează cu politicul. În vreo două pânze l-a ironizat pe Ion Rotaru, pe vremea când era primarul municipiului Piatra Neamţ, învecinându-l cu două lesbiene, aluzia făcându-se la adresa unor idei ale sale, sexiste, comunicate presei. Cele două lucrări îndrăzneţe au ajuns şi la Palatul Parlamentului, unde s-au bucurat de succes! Politician cu vederi largi, Ion Rotaru nu s-a „şifonat” din pricina acestui gen de publicitate. A venit rândul unor lideri de stat, destul de comentaţi-bârfiţi şi ironizaţi: preşedintele Traian Băsescu şi preşedintele Franţei, Sarkozy. Opinia publică a aflat de existenţa a două tablouri îndrăzneţe, cu puternică încărcătură bahică, viţă de vie, pahare de vin, o baiaderă… Cei doi tovarăşi de pahar şi Uniune Europeană, Băsescu şi Sarkozy, erau oferiţi consumatorului de artă în chip de satiri, cu câte două corniţe sugestive, complet dezbrăcţi. În prim-plan, un autoportret al realizatorului întregea o tripletă veselă, aflată sub influenţa, (pardon) băuturilor alcoolice! Şi aceste două tablouri au circulat mult, beneficiind de o binemeritată publicitate. Nu s-a ofuscat nimeni, mai ales că respectivele personagii politice au momentele lor de graţie, ştiind şi de glumă, câteodată.

În schimb, vara anului 2011, cu prilejul Zilelor Oraşului Piatra Neamţ a debutat cu un scandal naţional, datorat unui tablou semnat de Ştefan Potop şi prezentat la o expoziţie festivă. Subiectul era simplu: primarul oraşului, Gheorghe Ştefan, împreună cu Elena Udrea aşezată între picioarele edilului, afişau o provocatoare stare de euforie, determinată probabil de telegondola care-i găzduia. Primarul s-a cam supărat, tabloul a fost retras din expoziţie, iar mass-media a contabilizat tendenţios evenimentul.

Pictorul Ştefan Potop este şi autorul unui foarte puţin cunoscut portret al tânărului politician, Dan Diaconescu. În această publicaţie online apare în premieră naţională. Este darul oferit ziaristului de către o inimoasă politiciană din Piatra Neamţ!

LA VREMURI NOI, DE SCANDAL, MASCA VENEŢIANĂ DE CARNAVAL…

Dacă economicul determină politicul, sau nu, mai rămâne de văzut şi studiat, dar pentru a-ţi ascunde identitatea, chiar şi politică, indivizi şi „grupuri de interese” utilizează cu destul succes…masca, un accesoriu străvechi. De la măştile şamanilor şi cele rituale, din străvechime, până la măştile tragediei greceşti a fost un drum anevoios, fără să mai amintim conservatorismul religios, specific măştilor de expresie din inventarul teatrului nipon Nō (sau noh).
În fiecare societate există un Nae Girimea, un Pampon, un Birlic(poreclă acordată actorului Grigore Vasiliu, de către omul de teatru Sică Alexandrescu), o Miţa Baston, inclusiv… Bibicul „tradus”. Dedublarea prin mască presupune o „traducere”, o vânzare-cumpărare, o „punere la cale”, un indicativ al laşităţii, dar şi semnele unei schizofrenii, tratată greşit.

Unul dintre personajele evidenţiate de Ştefan Potop în expoziţia sa, „Autoportretul” este masca de carnaval, veneţiană, studiată minuţios, cu grijă sporită pentru detaliu, deşi nemţeanul este expert în artă monumentală bizantină.

Decorativă, cu o cromatică vie, piesa care trebuie să ascundă viclenia, sau poftele unor priviri, şi identitatea persoanei îşi găseşte o găzduire generoasă în câteva tablouri semnate de artist. Printre plasticienii tineri de azi, talentaţi şi avizi de publicitate, întâlnim şi numele ucraineanului Alex Levin, imigrat în 1990 în Israel. Dacă abilul Potop nu s-a lăsat păcălit de farmecul decorativului, mai tânărului său confrate i s-a întâmplat. Un duplex Ştefan Potop-Alex Levin merită o simplă confruntre, pe seama comercialelor măşti veneţiene.

Nu rataţi evenimentul plastic al anului: deocamdată, expoziţia maestrului Ştefan Potop, de la Galeriile Lascăr Vorel.
Text şi o parte din imagini: MIHAIL-SORIN GAIDAU