”M-au plimbat prin spitale de la Târg la Roman, de la Roman la Târg și tot așa”

O pacientă internată de aproape 2 săptămâni în Spitalul Județean de Urgență Piatra-Neamț Covid-19 pozitivă, ne-a povestit cu ce s-a confruntat în această perioadă. De remarcat este bunul-simț al femeii care, chiar dacă a fost tratată așa cum veți vedea mai jos, încă speră ca lucrurile să se schimbe într-un viitor aproapiat. Nu are resentimente, e doar dezamăgită. Pe bună dreptate.

Pe 21 m-am internat la Târgu-Neamț pentru că vomam de marți, de pe 19. M-a plimbat prin spitale de la Târg la Roman, de la Roman la Târg și tot așa. Am fost trimisă la Roman pentru un tomograf la cap și nu mi s-a făcut, m-a trimis înapoi dar cu mașina proprie. Pe 24, pentru că nu-mi reveneam, vomam în continuare deși le explicasem că eu am probleme cu fierea, m-au internat la infecțioase în Tg. Neamț, unde am dat peste doctor F., alt șoc, pentru că mi s-a spus: dacă știam că sunteți dvs, nu vă mai luam fișa!

Întrebată dacă a mai avut contact cu medicul respectiv, pentru a putea înțelege reacția acestuia, doamna ne-a declarat: nu, am fost la urgențe, atât, și acolo mi s-a spus că am probleme cu coloana, că de la coloană vomit.

A fost internată joi (n.r: la Tg.Neamț, în data de 21 mai), sâmbătă a venit primul testul pozitiv (n.r: testul pentru depistarea coronavirusului).

Apoi am venit la Piatra, ne povestește doamna. Mi s-a luat test iar sâmbătă (27 mai) a ieșit negativ (după ce urmasem tratament cu Kaletra). Marti mi s-a luat iarăși test, ieri am întrebat de rezultat și mi s-a spus, pe rând: a venit, n-a venit, stati ca e la Piatra, nu e la Piatra, e de fapt la Bucuresti.

Suprinzător este (sau nu, dacă totuși conștientizm faptul că orașul nostru sfidează orice soi de logică) următorul aspect: sătulă de așteptat, de răspunsuri ambigue sau evazive, fără să urmeze vreun tratament, fiind asimptomatică, doamna a cerut un răspuns de la DSP, și l-a primit: da, rezultatul testului a venit, este pozitiv. La nici 2 minute după încheierea apelul către DSP, se înființează și medicul în salon: aa, da, a venit, e pozitiv. Asta după multe întrebări și multe bâlbe în loc de răspunsuri. Brusc, misterul a fost elucidat.

La capitolul investigații medicale, iarăși ne lovim de lucruri greu de înțeles. Doamnei i s-a făcut o radiografie pulmonară. În mod firesc, a întrebat dacă sunt probleme. Răspunsul a fost următorul: e ceva. Bun, ce e? O să vă dăm la externare rezultatul. Discuție încheiată. În plus, i s-au administrat antibiotice pe cale orală, pe care doamna nu le-a tolerat. A încercat să explice faptul că nu se simte bine de la acel tratament dar n-a avut cu cine vorbi. Abia după 2 zile de stare generală proastă, s-a luat decizia schimbării acelui antibiotic cu un altul, de această dată injectabil.

Cazul mai-sus menționat nu este unul singular. Există cel puțin încă o persoană, internată în secția de Neurologie de o lună, în așteptarea a 2 teste consecutiv negative. Ce se întâmplă exact, greu de spus..cert este că rezultatele testelor alternează: pozitiv, negativ, pozitiv, pozitiv, negativ, dar niciodată negativ-negativ. Nici această persoană nu primește tratament, chiar dacă unele teste se întorc cu rezultat pozitiv. Și atunci, care mai este rostul internării?

Vă spunem noi care este. Pentru a fi făcut/ă nebun/ă de către infirmieră, atunci când trebuie să folosești toaleta. Asta i s-a reproșat doamnei: ești nebună că ieși pe hol. Cu alte cuvinte, dacă intestinele sau vezica ta au „nesimțirea” de a-și cere drepturile, trebuie să faci pe tine, sau în pungă..ori pe geam. Oriunde atât timp cât nu ieși pe hol.

Să mai vorbim și de faptul că în seara internării, toți pacienții au dormit cu gecile pe ei, atât de frig era? Și că acum când sunt constant între 16 și 20 grade, caloriferele duduie în saloane?

Nimeni nu se internează de plăcere într-un spital. Acest aspect însă nu este înteles așa cum ar trebui pentru că dacă ar fi, s-ar pune mai mult preț pe comunicare și pe respectul ce care îl merită fiecare pacient aflat în grija unei echipe medicale. Nu este firesc să nu ți se spună rezultatul unei investigații medicale, nu este firesc să fii făcut nebun pentru că vrei să folosești toaleta, și este absolut aberant ca acești oameni să încerce să-și rezolve problemele apelând la presă. Gândiți-vă voi, cei care ați ales această meserie, unde greșiți și, cel mai important, de ce persistați în aceleași greșeli?