Limbajul vulgar al unor politicieni

În ultima perioadă, din ce în ce mai des este sancționat limbajul vulgar al politicienilor de parcă poporul nu ar țipa toată ziua ”m**e”. Este evident că nu există scuze pentru un politician care adresează injurii, dar există circumstanțe de care trebuie ținut cont.

Avem circumstanțe agravante, atunci când politicianul agresează verbal persoane sau grupuri de persoane care nu l-au agresat verbal niciodată și care nu l-au atacat în vreun fel. Acești politicieni care sunt agresivi verbal doar pentru că pot sunt cei care merită condamnați moral și arătați cu degetul.

Avem în schimb și circumstanțe atenuante, când politicianul este agresat verbal, presat, șantajat, calomniat, enervat și își pierde stăpânirea de sine, reacționând dincolo de limita bunului simț. De exemplu, cunosc cel puțin trei cazuri de jurnaliști nemțeni înjurați în cele mai urâte moduri de politicieni cărora au încercat să le dea de înțeles că daca nu plătesc vor fi bălăcăriți în presă.

Este foarte simplu să condamnăm derapajele de limbaj ale politicienilor, dar este foarte important să vedem și ce declanșează aceste violențe verbale și să ne întrebăm ce am fi zis noi dacă eram în locul lor?

Desigur că politicianului îi este interzis să aibă derapaje de limbaj, indiferent de provocările la care este supus, dar uneori există indivizi care insistă până ce găsesc butonul care să declanșeze animalul din orice om.

Iosub Robert